Cuarț trandafir „puternic vindecător al traumei emoționale”, pietre „benefice pentru cancer”: rețelele sociale abundă de reclame despre așa zisele proprietăți curative ale pietrelor(litoterapia), lipsite de orice bază științifică și la limita legalității.
Pe TikTok, sub cuvântul cheie #crystaltok, există nenumărate videoclipuri în limba engleză care oferă pietre și cristale care ar trebui să vindece: au peste două miliarde de vizualizări. Peste 20 de milioane pentru videoclipurile #litoterapie numai în Franța.
Facebook, Twitter, Instagram, bloguri: internetul este plin de reclame, fotografii, videoclipuri și descrieri detaliate ale virtuților atribuite malachitului sau carnelianului.
Potrivit adepților săi – inclusiv celebrități precum Victoria Beckham sau Kim Kardashian – pietrele și cristalele emit „energii” capabile să calmeze afecțiunile minții și ale corpului.
Dacă credințele în puterea pietrelor datează din Antichitate și se regăsesc în majoritatea culturilor, termenul „litoterapie” (din grecescul „lithos”, piatră și „therapeia”, îngrijire) datează din anii 1970, odată cu moda ezoterică a „New Age”.
Litoterapia nu este o știință: pietrele nu produc nimic
“În ciuda termenului „terapie”, nu este nimic medical aici: pietrele ca atare nu au virtuți curative. Nu produc energie, nu produc nimic. Știința nu a dovedit că mineralele folosite în litoterapie au vreun efect în sănătatea oamenilor. Litoterapia nu este o știință”, a declarat pentru AFP profesorul Jean Claude Boulliard, cercetător la Institutul de Mineralogie (Universitatea Sorbona).
În timp ce multe publicații pur și simplu invită oamenii să poarte un pandantiv pentru anxietate, unele nu ezită să meargă foarte departe.
„Litoterapie: un alt mod de a trata cancerul”, se poate citi pe un site de sfaturi „ecologice”. „Litoterapie: cinci pietre pentru a-ți crește libidoul”, titra un articol în Elle.fr la sfârșitul lunii noiembrie.
“Sunt mulți bani în joc, acest comerț prosperă și pietrele se vând cu prețuri excesive”, deplânge Bouillard.
Sociologul Romy Sauvayre leagă acest succes comercial și mediatic de naivitatea oamenilor și avertizează că “persoanele cu boli grave care ar renunța la îngrijirea sănătății în favoarea litoterapiei se expun la riscuri foarte serioase”.
După cum subliniază Deborah Eskenazy, profesor de drept la Universitatea Paris-Saclay, unele dintre acuzațiile referitoare la litoterapie se încadrează în domeniul de aplicare al Codului de sănătate publică.
Fapt confirmat în Franța de Direcția Generală pentru Controlul Consumului și Controlul Fraudelor (DGCCRF): „Pretențiile terapeutice nefondate care evocă prevenirea sau vindecarea unei boli umane sunt deosebit de grave și controversate iar uneori acest lucru poate fi calificat drept practică ilegală a medicinei și, în cazul publicității, conduită de marketing înșelătoare”.
