Până la sfârșitul anului 2020, mulți economiști au văzut un aspect pozitiv în pandemie. Blocați acasă, oamenii adoptau tehnologia digitală într-un ritm accelerat. Productivitatea părea să crească vertiginos.
Din păcate, după ce a atins un vârf de peste 3 %, creșterea s-a prăbușit, fiind expusă ca o eroare tipică în primele etape ale unei redresări, când întreprinderile sunt lente în a angaja noi lucrători.
Acest lucru lasă nerezolvat un mare paradox, subliniază Bloomberg. De la începutul erei computerelor, în anii 1970, am trăit cu un sentiment de accelerare a progresului și inovației. Cu toate acestea, odată cu începutul acestei ere, s-a încheiat și boom-ul productivității postbelice. Cu excepția unei revigorări la începutul secolului, productivitatea a avut o tendință descendentă timp de peste 50 de ani.
Optimiștii sugerează că inovațiile, cum ar fi digitalul, sunt adesea gratuite și, prin urmare, nu se înregistrează în măsurătorile de productivitate, sau că impactul tehnologiei vine în valuri.
Pesimiștii răspund că, în epocile anterioare, capitalismul a generat progrese care au ridicat productivitatea în toate industriile. Acum produce distracții – jocuri video și social media.
Dar o privire mai atentă la momentul și locul în care a avut loc prăbușirea productivității indică o explicație alternativă: rolul tot mai mare al guvernelor.
Stimulentele guvernamentale (atât monetare, cât și fiscale) au doborât recorduri în ultimele trei crize majore, crescând în economiile dezvoltate la peste 7% din PIB în 2001, 12% în 2008 și 45% în 2020.
Creșterea productivității a scăzut și mai mult în urma crizei financiare mondiale din 2008, în timp ce măsurile de salvare și de stimulare au crescut semnificativ. Inevitabil, producția a fost lăsată în mâna economiilor emergente, mai ales China. Una dintre cele mai mari greșeli ale politicienilor occidentali. S-a văzut asta în timpul pandemiei, blocajelor lanțurilor de aprovizionare și creșterii prețurilor la orice.
Noi date arată că productivitatea în țările emergente, unde rolul statului a scăzut în linii mari începând cu anii 1970, a crescut în continuare cu 3% în anii 2010 – peste tendința din deceniile precedente.
Pe măsură ce intervențiile guvernamentale s-au majorat în restul economiilor, lovitura cumulativă a început să copleșească impulsul din partea tehnologiei. Din 2010, aproape toate țările dezvoltate au înregistrat o scădere a productivității. Scăderea afectează diferite industrii și micșorează resursele companiilor mai dinamice.
Acum vine o întorsătură de situație. Inflația a revenit – și ar putea elimina o parte din productivitate. Din nou, există o cultură guvernamentală de salvare a pieței și de stimulare constantă. Ce-i drept, beneficiarii acestui sprijin vor supraviețui, dar cu datorii noi.
Pentru a relansa productivitatea, guvernele trebuie să își regândească rolul în economie.