Zgârie-norii cu fațade de sticlă sunt un simbol al modernității în marile orașe ale lumii. Dar acest concept a fost propus pentru prima dată în 1921 – acum mai bine de un secol – de un arhitect inovator.
Ludvig Mies van de Rohe s-a născut la 27 martie 1896, fiul unui pietrar din Aachen, Germania, un oraș cu turnuri medievale. Până în 1912, a lucrat ca arhitect la Berlin, îmbrățișând idealurile și proiectele moderniste ale lui Walter Gropius și Le Corbusier, cu care a lucrat.
Acesta a fost începutul epocii zgârie-norilor, posibilă datorită cadrelor de oțel și ascensoarelor de mare viteză. Clădiri precum Flatiron Building din New York și Woolworth Building de 241 de metri au lăsat să se întrevadă posibilitatea giganților care aveau să vină.Acei primii zgârie-nori, printre care se numărau Empire State și Chrysler, foloseau piatră și cărămidă pentru pereții exteriori. Sticla era doar pentru ferestre.
Dar Mies avea alte idei. A conceput o formă de arhitectură în care doar oțelul susținea greutatea clădirii. Viziunea lui era una de sticlă.
În 1921 a participat la un concurs pentru primul zgârie-nori din Berlin, pe Friedrichstrasse. Și-a numit proiectul „Fagurele de miere”, îmbrăcat în sticlă și care nu mai semăna cu nimic din ce se mai văzuse în lume.
A fost radical, cu siguranță prea radical pentru o Germanie care era pe cale să cadă în nazism, În anii 1930, Mies devenise director al școlii de design de avangardă, Bauhaus, denunțată de Hitler ca fiind „degenerată”.
Temându-se de ce era mai rău, Mies a părăsit Germania și a plecat în Statele Unite, acceptând un loc de muncă la Illinois Institute of Technology din Chicago, potrivit The National.Vor trece aproape 40 de ani până când proiectul său pentru un zgârie-nori de sticlă să devină realitate. Devenit cetățean american și având un birou de arhitectură de succes, Mies a fost însărcinat în 1954 să construiască un nou sediu pentru compania de distilerie Seagram pe un amplasament prestigios de pe Park Avenue, în mijlocul orașului.
Seagram Building a inspirat generații întregi de arhitecți. Finalizat în 1958, dreptunghiul de sticlă înalt de 157 de metri a fost descris în revista Architectural Forum ca fiind o provocare pentru „practica acceptată a zgârie-norilor pe toată linia”.
Ultimul proiect al lui Mies a fost un alt gigant dreptunghiular, clădirea IBM de 212 metri de pe North Wabash Avenue din Chicago. A fost finalizată la patru ani după moartea sa, în 1969.