AcasăDIVERSENu mai știm să citim? Agonia epocii cărților

Nu mai știm să citim? Agonia epocii cărților

Tehnologia îi îndepărtează pe oameni de cartea tipărită

Cărțile ar trebui să fie o constantă familiară, vitală și liniștitoare într-o lume care și-a aruncat scara de valori.

De când Epopeea lui Ghilgameș a fost scrisă pentru prima dată pe tăblițe de lut în Mesopotamia, în urmă cu 4.000 de ani, aceasta a fost o tehnologie mobilă și în continuă evoluție.

Sulurile de papirus au făcut loc codexului de pergament; apoi, după inventarea de către Johannes Gutenberg a caracterelor mobile în secolul al XV-lea, s-a transformat în volumul tipărit pe care îl cunoaștem cu toții astăzi.

Evoluția continuă, notează Financial Times. De zeci de ani, cărțile se găsesc și sub formă de texte electronice pe e-reader și în multiple forme online. Și totuși, expansiunea tehnologică aduce cu sine și amenințări – cel mai recent, odată cu apariția inteligenței artificiale, ceea ce îi face pe unii să intuiască că epoca cărții, întruchipată în Occident de marele progres al lui Gutenberg în domeniul tiparului, se află acum în agonie.

Mijlocul secolului al XIX-lea a fost martorul unei mari expansiuni a tipăriturilor – ziare, reviste, afișe, panouri publicitare și romane ieftine – atât de mult încât filozoful John Stuart Mill a descris epoca sa ca fiind „o epocă a lecturii”, dar s-a îngrijorat că cititorii, confruntați cu un asemenea festin literar, vor da înapoi. Dar cititul a supraviețuit – și mai departe în tot secolul XX.

Două titluri noi explorează moștenirea durabilă a utilizării inovatoare a tehnologiei de către Gutenberg – și analizează paralelele dintre schimbările profunde în domeniul comunicării pe care le-a inițiat și revoluția digitală ce-a cuprins societatea în ultimele trei decenii.

The Gutenberg Parenthesis, de Jeff Jarvis, urmărește dezvoltarea tiparului și impactul acestuia asupra societății până în zilele noastre. Între timp, în The Science of Reading, Adrian Johns se concentrează asupra cercetătorilor din secolele al XIX-lea și al XX-lea care au încercat să înțeleagă ce se întâmplă atunci când citim o pagină tipărită.

Putem înțelege impactul tehnologiei digitale asupra cititorilor din zilele noastre dacă ne uităm în urmă la revoluțiile anterioare din domeniul tehnologiei comunicării?

Jarvis este profesor de jurnalism la City University of New York, scrie pe bloguri și face podcast-uri pe larg despre mediile digitale. Noua sa carte explorează ideea că epoca tiparului a fost o paranteză – intercalată între epoca transmiterii orale a cunoștințelor și epoca digitală.

Johns susține ideea că lectura –care ar trebui predată drept “formă de gândire”(bună observație) –  nu este un act pasiv, iar cititorii sunt „subiecți activi și  iscoditori”.

Dar suntem în epoca Tik Tok și You Tube. Sunt la putere modelele de limbaj mare precum Chat GBT, care au intrat atât în spațiul de lectură, cât și în cel de scriere. Nu este exclus să elimine necesitatea ca oamenii să citească și să înțeleagă textele – lăsând algoritmul să preia această sarcină. Computerul “citește” – cititorul va deveni o anexă? Poate că nu mai știm să citim, poate că am uitat lectura.

Până la urmă, fiecare om care se îndepărtează de cartea tipărită – așa cum s-a îndepărat fizic de scris în favoarea tastaturii computerului și ecranului telefonului – suferă de un inevitabil handicap: gândește cu o interfață. Dacă algoritmii citesc mai mult decât oamenii, atunci scara de valori nu este doar aruncată, ci și sfărâmată.

author avatar
Radu Jacotă Redactor