În general, narcotraficul implică cel puțin trei țări: țara sursă, cea de unde provin drogurile; țara de tranzit, prin care sunt transportate drogurile; și țara consumatoare, destinația finală unde sunt vândute și consumate drogurile.
De regulă, banii se întorc în țara sursă, iar o parte din numerar rămâne în țara de tranzit. Adesea, armele se vor întoarce, de asemenea, în țara sursă și în țara de tranzit, unde vor fi folosite de narcotraficanți pentru a-și consolida poziția. Aproximativ 90% din cocaina care intră în Statelor Unite traversează frontiera terestră cu Mexic, în timp ce 70% din cocaină părăsește Columbia prin Pacific.
Columbia, țara sursă
Columbia este cel mai mare producător de cocaină din lume. Rata omuciderilor, de 25,34 la 100.000 de locuitori, este de peste cinci ori mai mare decât cea din Statele Unite (4,96 la 100.000).
Guvernul de la Bogota pune rata crimelor pe seama comerțului cu droguri. Potrivit Modern Diplomacy, unul dintre motivele pentru care situația este atât de periculoasă și aproape de nerezolvat este faptul că producția de cocaină este strâns legată de grupuri teroriste insurecționale puternic înarmate, cu zeci de ani de experiență de luptă.
Din punct de vedere istoric, Forțele Armate Revoluționare ale Columbiei (FARC), Armata Populară de Eliberare (Ejercito de Liberacion Popular, EPL) și Armata de Eliberare Națională (Ejercito de Liberacion Nacional, ELN), s-au luptat pentru controlul Catatumbo, o regiune în care se produc mari cantități de cocaină. Această zonă este, de asemenea, importantă pentru traficul de droguri, deoarece se învecinează cu Venezuela.
Cocaina reprezintă 2 % din PIB-ul țării și este atât de profitabilă încât a eliminat stimulentele pentru ca populația locală să se angajeze în alte tipuri de afaceri.În 2021, suprafața totală de cultivare a frunzei de coca a crescut cu 43%. Acum, în unele regiuni, producția de cocaină este singura activitate economică.
Țări de tranzit
Țările de tranzit se confruntă cu destabilizarea și rate ridicate ale criminalității. Toate statele aflate între Statele Unite și Columbia au rate ale omuciderilor mai mari decât cele americane. În Honduras, rata este de 38,93; în Guatemala, de 22,5; în El Salvador, de 52,02; iar în Mexic, de 29,07.
Mexicul este un exemplu clasic de țară în care legiuitorii nu sunt liberi să guverneze. Potrivit Institutului Internațional pentru Studii Strategice, politicile interne ale președinților mexicani au fost definite, timp de decenii, de amenințările la adresa securității publice și a statului de drept reprezentate de cartelurile de droguri.
Institutul Brookings susține, în mod similar, că cele mai mari două carteluri din Mexic – Sinaloa și Jalisco Nueva-Generacion (CJNG), împreună cu o serie de organizații mai mici de trafic de droguri – controlează populația, economiile și teritoriile locale. Narcotraficanții nu doresc să răstoarne guvernul, ci, mai degrabă, să continue să își câștige banii în timp ce controlează acțiunile funcționarilor publici.
America, marea țară consumatoare
America suferă de o creștere a consumului de droguri, a deceselor prin supradoză și a criminalității legate de droguri. Agenția de combatere a traficului de droguri a Statelor Unite (DEA) identifică organizațiile criminale transnaționale mexicane (TCO) ca fiind cea mai mare amenințare la adresa națiunii.
În SUA, consumul de droguri de către persoanele de 15 ani și peste a crescut cu 3,8% de la an la an. Pe o perioadă de șapte ani, expunerea copiilor sub cinci ani la marijuana a crescut cu 148%. Numărul deceselor cauzate de supradoze a crescut cu o rată de aproximativ 4 la sută pe an.
Principala cauză a deceselor cauzate de opioidele sintetice și principala cauză a deceselor cauzate de supradoze este fentanilul. Acesta este fabricat în Mexic folosind precursori chimici din China, apoi este traficat în Statele Unite.
Cea mai recentă și tot mai mare amenințare este xilazina, un sedativ puternic numit și “tranchilizant”, care este amestecat în fentanil de către cartelurile mexicane de droguri.