În mai puțin de doi ani, munca de la distanță a devenit o obișnuință pentru milioane de europeni. Aproximativ 5% dintre angajați lucrau în mod regulat de acasă înainte de pandemie. În unele țări, acest procent a crescut de peste patru ori în ultimele 18 luni.
Finlanda, Luxemburg și Irlanda au cea mai mare pondere de lucrători la distanță de pe continent, cu peste 20%.
Acum, se ridică întrebări cu privire la legile pe care companiile ar trebui să le respecte pentru a permite munca flexibilă, având în vedere popularitatea acesteia în unele industrii.
Majoritatea afacerilor nu ar fi supraviețuit blocărilor și restricțiilor Covid-19 fără ajutorul infrastructurii digitale de la distanță.
Potrivit Euronews,un sondaj realizat la începutul acestui an a constatat că o treime dintre lucrătorii din Marea Britanie ar fi mai puțin înclinați să aplice pentru un job dacă munca de la distanță nu ar fi o opțiune.
Portugalia a fost prima țară din Europa care a pus în mișcare în ianuarie 2021 un regim juridic temporar pentru munca la distanță, oferită obligatoriu de angajatori cel puțin până la sfârșitul anului.
Încălcările adoptării regimului sunt considerate „abateri foarte grave” cu amenzi cuprinse între 2.040 și 61.200 de euro, indiferent de dimensiunea afacerii.
În Germania, angajatorii trebuie să asigure personalului posibilitatea de a lucra de acasă. Deși măsura nu este obligatorie, companiile care nu se conformează pot fi contactate de autoritatea locală și li se poate cere să explice motivele pentru care nu au făcut acest lucru.
Guvernul irlandez intenționează să impună reguli pentru munca hibridă pentru toți angajații din “ industriile relevante”.
Planurile Regatului Unit pentru reglementarea muncii la domiciliu sunt puțin mai vagi. The Guardian a raportat în iunie că Downing Street „se gândește să legifereze pentru a face lucrul de acasă opțiunea implicită, oferind angajaților dreptul de a o solicita”.
Opiniile extrem de diferite din partea grupurilor de lobby de afaceri au deraiat procesul și există o incertitudine continuă cu privire la detaliile pe care legile ar trebui să acopere.
În Franța, munca de la distanță nu este este oferită implicit în fișele postului, dar, la fel ca în Germania, angajatorii trebuie să vină cu un motiv întemeiat pentru a spune nu.
Spania și Grecia au depus, de asemenea, planuri de remodelare a legislației muncii în jurul lucrului la distanță.
Totuși, introducerea unor noi legi ar putea fi un proces îndelungat și mai ales depedent de evoluția pandemiei.
Comisia Europeană intenționează să organizeze anul viitor dezbateri cu guvernele statelor membre, sindicatele și organizațiile patronale.