De la lansarea în 2008 a rețelei feroviare de mare viteză între Roma și Milano, trenurile au devenit mijlocul preferat de călătorie în Italia atât pentru localnici, cât și pentru turiști.
Trenurile rapide pot parcurge cei 500 km dintre cele două orașe în trei ore. Rețeaua leagă, de asemenea, Napoli, Bologna, Florența și Torino, notează Financial Times. În multe cazuri, este cea mai bună opțiune în ceea ce privește timpul și costul.
Acesta este motivul pentru care întârzierile severe recente cauzate de numeroase lucrări de întreținere au aruncat industria feroviară în haos într-un moment în care majoritatea oamenilor pleacă în vacanță, ceea ce este important pentru afaceri într-o țară în care turismul reprezintă 10 % din PIB.
Întreruperile au devenit din ce în ce mai frecvente, întârzierile trenurilor devenind un subiect constant în presa italiană. În 2023, 23% din toate trenurile operate de Ferrovie dello Stato Italiane – grupul care deține Trenitalia și rețeaua națională RFI – au avut întârzieri.
”Intervențiile în rețea cauzează neplăceri”
Oficialii Ferrovie au declarat că situația s-a îmbunățit ușor în prima jumătate a acestui an, dar noul director a confirmat că există probleme. “Intervențiile în rețea cauzează, în mod inevitabil, neplăceri, dar dacă intervențiile ar fi amânate, perturbările ar putea fi semnificativ mai mari”.
RFI, operatorul rețelei, este cel mai mare beneficiar european al fondului de redresare, cu investiții planificate de 24 miliarde euro până în 2026. Ferrovie va investi un total de 124 miliarde euro în infrastructură în următorii 10 ani.
Dar lipsa de capacitate este o altă problemă. Economistul din domeniul transporturilor Andrea Giuricin spune că investițiile planificate vor aduce îmbunătățiri, însă între timp “întârzierile sunt inevitabile”. Faptul că Italia are până la 377 de trenuri de mare viteză programate pe zi nu ajută.
“Avem un sistem mixt, nu există capacitate de rezervă și, de îndată ce apare o problemă pe linie, situația devine extrem de complexă”.
Un sistem mixt înseamnă că trenurile de mare viteză trebuie să circule pe liniile obișnuite pe anumite rute sau atunci când trec prin orașe mari (cu excepția orașului Bologna, care are o legătură subterană). Dacă există aglomerație sau, de exemplu, un tren local se defectează, întreaga rețea de mare viteză este afectată. Următoarea legătură feroviară subterană preconizată a fi finalizată este Florența, dar nu înainte de 2028.
Italia are doar 1 000 km de căi ferate de mare viteză – în principal între Torino și Salerno-în comparație cu cei 2 800 km ai Franței și 3 200 km ai Spaniei.