Ferrari, Lamborghini, Maserati și Pagani sunt veritabile simboluri ale performaței și exclusivitățiiÎn sediul Camerei de Comerț și Industrie din Modena este afișat un citat al călugărului Baldus di Teofilo Folengo (1491-1544): Non modenensus erit cui non fantastica testa. Care poate fi tradus prin „nu există locuitor al orașului fără o minte fantastică”.
Ar putea fi Modena anticamera geniului? Designerii săi auto sunt în căutarea perfecțiunii tehnice, prețul nu are nicio importanță, iar clientela este mondială, notează AFP.
Născut în 1898, Enzo Ferrari a fost una dintre „mințile fantastice”. În 1929, a fondat Scuderia Ferrari din Modena, subsidiară a Alfa Romeo. Primul Ferrari adevărat a apărut în 1947. La acea vreme, mulți ingineri erau în căutarea unei noi cariere. Se făceau schimburi de competențe între Torino, orașul de origine al Fiat, Milano, orașul de origine al Alfa Romeo, și mica regiune Modena.
Istituto Superiore Alfredo Ferrari (fostul Ipsia Ferrari), a format specialiști de excepție, dintre care unii au fost angajați ulterior de concurență.
Încă din 1937, Adolfo Orsi, un industriaș metalurgist din Modena, a cumpărat Maserati de la fondatorii săi, care se mutaseră la Bologna, și a adus compania cu emblema tridentului în orașul său.
Expulzat din Argentina pentru că s-a opus lui Juan Peron în anii 1950, Alejandro de Tomaso s-a întors pe pământul strămoșilor săi din Modena. Acolo și-a fondat propria marcă, a construit o mașină de Formula 1 în 1970, apoi a cumpărat Maserati și Moto Guzzi.
Din 1963, după ce a construit tractoare, Lamborghini își produce automobilele în Sant’Agatha, un oraș agricol și industrial situat lângă Modena.
S-au impus și alți meseriași: Horacio Pagani, un inginer argentinian care a lucrat pentru Lamborghini, a prezentat prima sa mașină de excepție la Salonul Auto de la Geneva în 1999. Site-ul Pagani îl citează pe Leonardo da Vinci: „Arta și știința pot merge împreună, mână în mână”.
În Bergamo, firma Brembo (numită după un râu din regiune) a fabricat primele frâne italiene cu disc.
În cele din urmă, Isotta Fraschini, o marcă milaneză care a dispărut la sfârșitul anilor 1940, concurează din nou în cele 24 de ore de la Le Mans.
Privind „amendamentul Ferrari” al Parlamentului European, s-a acordat o amânare pentru decarbonizarea vehiculelor produse în mai puțin de 10 000 de unități pe an.
Fascinația pentru performanță și exclusivitate este atât de mare, încât modelul de afaceri italian al automobilelor de prestigiu nu are de ce să se teamă.
