În urmă cu un an, ecologiștii erau pe val: aveau speranțe mari pentru ceea ce era considerat a fi cea mai importantă legislație de mediu din Europa.
Regulamentul Uniunii Europene privind taxonomia trebuia să devină „standardul de aur” la nivel mondial pentru o politică de direcționare a investițiilor către “obiective ecologice”. Un plan încurcat.
Dar cu un război la porțile Europei și o criză energetică pe măsură, Comisia Europeană a luat o decizie îndelung amânată, care a inclus în cele din urmă energia nucleară și gazele naturale ca „activități economice durabile din punct de vedere ecologic”. Măsura a intrat în vigoare la 1 ianuarie.
În decembrie 2019, Uniunea Europeană și-a prezentat „Green Deal” – un set de politici care vizează, în cele din urmă, reducerea, eliminarea sau compensarea emisiilor de gaze cu efect de seră până la zero net până în 2050.Dar europenii s-au împiedicat în propria birocrație la acest răspuns la Legea de reducere a inflației(IRA) a SUA, cu subvenții în valoare de 369 miliarde de dolari.
Pe bună dreptate, mai multe țări membre UE – Polonia, Franța, Cehia, Ungaria, România, Slovacia și Slovenia – au susținut includerea energiei nucleare în regulamentul Comisiei. Invazia trupelor lui Putin în Ucraina a trezit la realitate o Europă dependentă de gazul rusesc. Renunțarea la această dependență are un cost uriaș.
Dacă Europa dorește să își consolideze securitatea și independența energetică și, în același timp, să își îndeplinească obiectivele de reducere a emisiilor, trebuie să urmărească energia nucleară cu aceeași tenacitate ca și pe cea regenerabilă.
Mai mult, CE estimează că, în cadrul unor scenarii care includ o reorientare a utilizării energiei către electrificare și hidrogen, ponderea energiei electrice în cererea finală de energie în UE până în 2050 ar crește de până la 2,5 ori față de nivelurile din 2018.
Jumătate din statele membre generează electricitate cu ajutorul reactoarelor cu fisiune nucleară, reprezentând 26% din energia electrică produsă în UE. Franța construiește o alianță cu 12 țări, inclusiv România, pentru a promova energrie nucleară în bloc.Bulgaria, Republica Cehă, Olanda și Polonia se pregătesc să construiască noi reactoare nucleare.
Securitatea nucleară se ocupă de funcționarea în siguranță a instalațiilor nucleare, completată de protecția împotriva radiațiilor și gestionarea deșeurilor radioactive. Standardele actuale sunt stabilite de tratatul Euratom.
Și într-adevăr, pe tot globul se dezvoltă energia nucleară. China va construi 150 reactoare în următorii 15 ani, Rusia este implicată în furnizarea de combustibil nuclear, mai ales în Africa, iar Statele Unite acordă prioritate reactoarelor avansate, cu sprijin guvernamental major.
Se estimează că energia nucleară ar trebui să acopere între 15% și 16% din producția totală de energie electrică a UE în perspectiva 2030-2050. Vor fi necesare investiții de 350-450 de miliarde euro pentru a menține capacitățile de producție actuale și pentru a înlocui unitățile învechite cu reactoare noi.
Nu este rea inlocuirea termocentralelor cu atomocentrale, insa inainte de inchiderea termocentralelor trebuie sa fie MAI INTAI construite atomocentralele care vor produce energia echivalenta. Trebuie facute atomocentrale folosind tehnologii care si-au dovedit siguranta timp de zeci de ani, si NU tehnologii care sa se testeze acum cu ocazia construirii atomocentralelor. Iar deseurile radioactive nu sunt o problema, ele au volum relativ mic si pot fi depozitate in siguranta in fundul unor mine dezafectate, la multe sute de metri adancime.
mă vita proasta:
-e vb. de „uraniu imbogatit”
atata tot!
Se vorbește despre electricitate si hidrogen de parcă aceste se află pe orice tarla, la margine de drum, prin păpușoi și alte locuri rustice. Din păcate electricitatea încă se produce, în proporție covârșitoare prin procedee termice, adică se ard cărbuni, gaze, petrol, ,ai modern se folosește energia nucleară, dar și este incriminată. Cu o pondere mai mică avem electricitate produsă hidraulic, dar și această sursă este incriminată de „ Verzi”, care blamează totul, dar nu oferă nicio soluție. Ba , să nu greșesc, vorbesc despre energia eoliană, sau cea solară, dar aceasta până se trezește vreo Gretă, care să „demonstreze” că elicele eoliene perturbă vântul, în stingherește în acțiunea sa din atmosferă, și gata și cu eoliana. La fel se poate trezi altă Gretă, care ne va spune că panourile solare nu lasă nu știu ce plantă, buruiană sau gâză să trăiască, sau obturează lumina soarelui ca să se dezvolte covoarele verzi, absorbante de CO2, ( era să scriu CODOI, ca tovarășa ) și am pus-o de mămăligă, dar fără a o fierbe. Ce ne mai rămâne ?. Nimic. Nici măcar gazele produse de un consum măricel de fasole nu mai avem voie să-l producem. Ne vom trezi într-o situație mai rea decât in zorii omenirii, când această specie, Homo Sapiens a deprins năravul focului, ca prim pas și poate cel mai uriaș in devenirea sa in ceea ce este azi. Concluzia nu poate fi decât una singură. Dilema lui Nenea Iancu, din „ O scrisoare pierdută ”, Farfuridi :Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”. AM ZIS.