Jecmăneală de 2 milioane de dolari. Misterul sacilor cu pietre, tranzacționați ca nichel

Dezvăluirea că aproximativ 2 milioane de dolari de „nichel” de la Bursa de Metale din Londra erau de fapt doar saci cu pietre a declanșat alarma în rețeaua vastă de  depozite de metale care stau la baza produselor derivate de miliarde de dolari tranzacționate zilnic la LME.

În cursul săptămânii trecute, angajații depozitelor din Busan, în Coreea de Sud, până la Genova, în Italia, s-au grăbit să verifice zeci de mii de saci de două tone de nichel.

Inspecția în masă, care a inclus, de asemenea, verificări mai atent calibrate, cum ar fi cântărirea și scanarea sacilor, a avut loc după ce LME a anunțat că a descoperit „nereguli” în nouă contracte de nichel. Bloomberg a relatat că aceste contracte aparțineau JPMorgan Chase & Co.

Atenția se va îndrepta acum către întrebarea cum au putut fi cumpărați și vânduți sacii cu pietre drept nichel pe LME – considerat de mult timp de către comercianți drept singurul loc în care nu trebuie să ghicească conținutul încărcăturilor lor.

Primul semn de probleme a apărut după ce unii dintre sacii de „nichel” au fost cumpărați dintr-un depozit înregistrat la LME din Rotterdam de către două companii comerciale, Trafigura Group și Stratton Metals. Când sacii au fost livrați, greutatea lor nu corespundea cu cea din acte. În interior, în loc de brichete de nichel – care arată ca niște bucăți de cărbune pentru grătar – sacii conțineau pietre.

Există două explicații posibile: fie sacii erau deja plini de pietre atunci când au fost livrați pentru prima dată în depozitul din Rotterdam al Access World, fie cineva s-a strecurat în depozit pentru a fura nichelul.

Nu este nici pe departe prima dată când industria metalelor se confruntă cu scandaluri și furturi, iar valoarea ridicată a nichelului îl face un favorit al escrocilor.

Chiar luna trecută, Trafigura a declarat că a fost victima unei „fraude sistematice” prin care a cheltuit aproximativ 600 de milioane de dolari pe încărcături de nichel care s-au dovedit a nu conține metal.

În 2017, băncile au pierdut peste 300 de milioane de dolari după ce au descoperit chitanțe de depozit false pentru nichel depozitat în rețelele Access World din Asia – în acel caz, în afara rețelei LME.

Sistemul LME este singurul loc în care se presupune că metalul este indiscutabil sigur. Contractele bursei, care reprezintă referința globală pentru metale industriale precum cuprul, nichelul și zincul, sunt susținute de metal fizic în rețeaua de depozite din întreaga lume.

Întregul sistem se bazează pe faptul că societățile de depozitare garantează pentru metalul pe care l-au încărcat atunci când produc un „warrant” LME – o chitanță de depozit care poate fi livrată în schimbul unui contract LME.

„Prețurile ridicate ale metalelor de bază fac din acestea o țintă naturală pentru fraudă și furt”, spune Simon Collins, fost șef al departamentului de metale la Trafigura și director executiv al platformei de tranzacționare digitală TradeCloud. „Companiile de mărfuri trebuie să se protejeze prin intermediul unor proceduri riguroase în jurul oamenilor, proceselor și tehnologiei.”

Spre deosebire de aluminiu și cupru, care sunt păstrate în depozite în stive ordonate, cea mai mare parte a nichelului din LME este sub formă de brichete în saci. De obicei, companiile de depozitare și de transport nu se uită în interiorul sacilor, verificând doar dacă sigiliile nu au fost falsificate. Prețul nichelului cu livrare imediată a scăzut săptămâna trecută până la cel mai mare discount față de contractele futures pe trei luni din ultimii 15 ani, semn că unii comercianți au devenit brusc reticenți la preluarea contractelor de nichel LME.