Potrivit presei occidentale, termenul „tranziție energetică” a fost menționat săptămâna trecută de peste 3.000 de ori în știri, comunicate de presă și lucrări de cercetare. Activiștii climatici au răgușit, dar lumea nu se îndepărtează de combustibilii fosili dintr-un motiv elementar: nu pot fi înlocuiți cu fantezia unui sistem energetic mai curat și mai ecologic.
Petrolul, gazele și cărbunele au reprezentat 81,8% din mixul energetic global în 2022 – și 82,3% în 2021 – arată datele Energy Institute. Acest procent este abia sub cota de 85% pe care combustibilii fosili o aveau în 2015, când a fost încheiat acordul climatic de la Paris, și de 86% în 1995, când a avut loc prima conferință COP a ONU privind clima.
Panourile solare și complexul eolian nu fac față creșterii vertiginoase de energie. Și nu reprezintă un substitut categoric pentru combustibilii fosili. Prin urmare, valul verde se sparge, iar isteria climatică intră în blocaj.
Agenția Internațională a Energiei susține că actualele politici guvernamentale vor face ca cererea de petrol, gaze și cărbune să atingă în cele din urmă punctul maxim în acest deceniu. Dar nimic nu dovedește că, după criza energetică de anul trecut, națiunile vor naviga pe oceanul ecologiei.
Obiectivul limitării încălzirii globale la 1,5 grade Celsius, stabilit în Acordul de la Paris, a devenit o marotă obositoare, deoarece se contrazice cu arhitectura economică și comercială globală.
Cum ar putea Banca Mondială, Organizația Mondială a Comerțului sau marile grupuri industriale să blocheze combustibilii fosili, promovând bunurile „ecologice”? Valabil și pentru AIE, OCDE și FMI
Anul trecut, subvențiile pentru utilizarea petrolului, cărbunelui și gazelor naturale la nivel mondial au atins un nivel record de peste un miliard de dolari. Conceptul net zero nu mai este mainstream.
Tranziția energetică necesită trilioane de dolari. Pe lângă faptul că puține țări sunt dispuse să cheltuie astfel de sume uriașe, nu există un organism internațional care să impună stardarde de investiții verzi. De asemenea, investitorii nu vor să-și plaseze capitalul în proiecte netestate, doar de dragul salvării planetei. Siguranța energetică primează.
În plus, lumea devine din ce în ce mai îndatorată: guvernele se împrumută masiv din cauza inflației persistente, în timp ce înăsprirea monetară a băncilor centrale – majorarea ratelor dobânzilor – poate declanșa o recesiune în toată regula, pe fondul noilor tensiuni geopolitice. Cui îi mai arde de activism climatic?