Lumea se află la „începutul sfârșitului” erei combustibililor fosili, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, care a prognozat pentru prima dată că cererea de petrol, gaze naturale și cărbune va atinge punctul maxim înainte de 2030.
“Consumul celor trei mari combustibili fosili” va începe să scadă în acest deceniu, din cauza creșterii rapide a energiei regenerabile și a răspândirii vehiculelor electrice. Cu regenerabilele este o fantezie – cu mașinile electrice, discutabil.
„Asistăm la începutul sfârșitului erei combustibililor fosili și trebuie să ne pregătim pentru următoarea eră”, a declarat Fatih Birol, șeful AIE. „Aceasta arată că politicile climatice funcționează”.
Funcționează pe naiba! S-a văzut, mai ales în Europa, ce efecte are o criză energetică și ce puține opțiuni au guvernele de a înlocui petrolul, gazele și cărbunele.
Ce vrea să sugereze Birol? Că începe “epoca verde”, dar nu se știe prea clar cine va plăti tranziția energetică pe măsură ce costul vieții crește. Este o altă corectitudine politică: eliminăm combustibilii fosili și punem în loc dorința de salva planeta. Dar cum să salvezi, când distrugi marile companii și mergi pe calea dezindustrializării?
Ăsta să fie „punctul de cotitură” anunțat optimist de același Birol? Dacă e așa, atunci directorul AIE se îmbată cu apă rece. Și nu e singurul, ecologiștii au apă la moară.
Cheltuielile pentru tranziția energetică sunt practic imposibil de susținut: după toate rapoartele realiste, ar depăși 300 de trilioane de dolari până în 2050, sau 9,2 trilioane de dolari pe an.
Numai investițiile în prima etapă de transformare profundă a sistemului energetic global vor necesita aproape 50 de trilioane de dolari până în 2030.
În majoritatea țărilor, costul furnizării de combustibili este recuperat de la utilizatori în același mod ca și alte servicii și mărfuri.
Cu toate acestea, tranziția energetică propusă va fi extrem de scumpă, cu o proporție ridicată de costuri inițiale de capital pentru noile unități de producție, sisteme de transport, distribuție și echipamente de consum, cum ar fi vehiculele electrice.
Interacțiunea dintre tranziția energetică și restul sistemului de impozite și cheltuieli este extrem de importantă – ceea ce o face atât de controversată și explică de ce planurile privind modul de realizare rămân atât de vagi.
Dacă o parte sau toate costurile sunt transferate către contribuabili, ar trebui ca impozitele să crească semnificativ, iar creșterea impozitelor este întotdeauna dificilă din punct de vedere politic.
Prin urmare, căile energiei regenerabile sunt periculos de cotite. Dar renunțarea la combustibilii fosili înseamnă drum înfundat.