insula-iubiriiPe 21 iulie revine „Insula Iubirii”. Pentru că, în România, trădarea vinde mai bine decât educația. Când credeai că s-a spus tot ce se putea despre infidelitate, când ți-ai imaginat că Antena 1 va schimba macazul spre un conținut decent, Insula Iubirii revine. Cu forțe proaspete, cupluri „curajoase” și aceleași decoruri obosite; pentru că, nu-i așa, inselatul e sport național, iar televiziunile noastre îl filmează din toate unghiurile.
Insula Iubirii – reality show sau laborator de destrămat relații?
Nimic nu e mai absurd decât să te duci de bunăvoie într-un loc în care știi că partenerul tău va fi ispitit, provocat, montat la editare și, în 9 cazuri din 10, înșelat. Dar aparent, în 2025, avem cupluri care vor să vadă „dacă rezistă”. Să reziste la ce? Un test care nici măcar nu e natural? Rezistă camerele de luat vederi, că în rest, relațiile pică precum castelul de cărți.
Insula Iubirii, un produs TV pentru incultură, isterie și voaierism ieftin
Să ne înțelegem: nu e vorba de moralism aici. E vorba de faptul că ni se bagă pe gât, an de an, aceeași ciorbă reîncălzită de pseudo-suspans emoțional, sub forma unei emisiuni care promovează gelozia, lipsa de încredere, impulsul trădării. E exact ce învățăm greșit, dar prezentat ca „entertainment”. Și Antena 1 nu doar că difuzează, dar și plusează cu afișe cât blocurile, în toate orașele.
Personal, m-am săturat să văd pe fiecare stradă imaginea unor oameni care arată ca și cum abia așteaptă să se despartă.
Insula Iubirii Spania – acolo nici nu mai mimează moralitatea
Dacă tot vorbim despre dezastru mediatic, menționăm și versiunea din Spania, unde lucrurile sunt și mai destrămate. Cupluri cu istoric de infidelități vin acolo cu scopul clar de a înșela, fără nicio remușcare. A devenit un spectacol de prăbușiri emoționale, transmis în prime time. Cam asta importăm. Ăsta e modelul.
Când televiziunea uită să mai aibă rușine
Insula Iubirii nu e despre iubire, ci despre voaierism, lipsă de valori și normalizarea disfuncționalității în cuplu. Dar asta e România anului 2025, unde „poveștile” se scriu la montaj, iar trădarea se filmează HD.
Știam că Antena 1 nu se adresează intelectualilor că așa e de ani de zile, dar faptul că insistă cu acest „experiment social” e dovada că mizează pe publicul care a învățat relațiile din telenovele și toxicitate din podcasturi cu ispite.
Ce e de salvat din Insula Iubirii?
Într-o lume normală, emisiuni ca Insula Iubirii ar fi interzise. În România, ele sunt promovate. Și tot ce rămâne e o întrebare: cât de jos mai putem merge cu televiziunea asta?
