Aluminiul este omniprezent în industria modernă și stă la baza multor produse – de la un iPhone la un avion de linie până la o cutie de bere. Dar lupta împotriva schimbărilor climatice – cu goana pentru metalul ușor, cuplată cu oprirea surselor de energie murdară care au ajutat la producerea acestuia – a dat comerțul peste cap.
Rezultat: cea mai scumpă piață a aluminiului din ultimii 30 de ani. Creșterea contează tocmai din cauza omniprezentei aluminiului în viața modernă. Este cel mai utilizat metal neferos, înaintea cuprului.
Și pentru că este peste tot, creșterea prețurilor va lovi peste tot, adăugând presiunilor inflaționiste globale.
“Totul, de la politica guvernamentală la ratele băncii centrale și la ceea ce plătiți pentru alimente, va depinde în mare măsură de aluminiu”, comentează analiștii de la Financial Times.
La Bursa de Metale din Londra, prețurile spot ale aluminiului au crescut peste 3.300 USD pe tonă metrică pentru prima dată din iunie 1988. Mai rău, producătorii plătesc suprataxe pentru obținerea minereurilor de bauxită(aluminiul pur se obține din extragerea aluminei din bauxită) de aproape 1500 de dolari pe tonă, de patru ori mai mari decât media din 2000 până în 2020.
Principalul vinovat este electricitatea. Transformarea bauxitei în metal pur este un proces mare consumator de energie.
În medie, producerea unei tone de aluminiu folosește aceeași energie electrică pe care o consumă o familie medie din SUA pe an. De aceea, topitoriile de aluminiu sunt situate acolo unde electricitatea este ieftină: Canada și Siberia, datorită hidroenergiei lor abundente, sau Islanda, cu energie geotermală.
În ultimii 20 de ani, China a devenit, totuși, locația preferată datorită centralelor sale electrice pe cărbune, care furnizează energie ultra ieftină – cu prețul poluării planetei.
Din 2005, China a reprezentat practic toată capacitatea globală de topire a aluminiului, atingând o cotă de aproape 58% în 2021 pe o piață de 67 de milioane de tone.
Dar noua politică de la Beijing vizează reducerea emisiilor de carbon și conservarea energiei electrice. O serie de combinate au fost forțate să oprească producția. Piața așteaptă acum să vadă dacă vreuna dintre ele va reporni după Jocurile Olimpice.
În Europa, unele fabrici de aluminiu și-au redus producția la sfârșitul anului 2021 cu peste un milion de tone, din cauza prețurilor foarte mari la electricitate. Revenirea lor va depinde de prețurile la gaze naturale și la energie electrică – dar sunt în creștere de luni de zile.
În același timp, cererea este masivă: aluminiul este și alegerea producătorilor de automobile electrice, care vor să taie din greutatea caroseriilor și echipamentelor.
În aceste condiții, piața aluminiului s-a mutat într-un deficit de peste un milion de tone în 2021, tendință care va continua și în acest an. În 2015, stocurile au atins un vârf la aproape 5,5 milioane de tone. În acest moment în 2022, acestea au scăzut sub 800.000 de tone.
Goldman Sachs și-a ridicat previziunile privind prețul aluminiului cu o nouă țintă pe 12 luni de 4.000 de dolari pe tonă și a declarat că prețurile vor ajunge în medie la 3.450 de dolari în acest an.
