În ultimele șase luni, mai multe guverne și organizații internaționale – inclusiv Casa Albă, UE, agenția britanică de cercetare ARIA și diverse organisme ale ONU – au elaborat rapoarte care susțin aceeași idee: eliberarea de aerosoli în atmosferă pentru a împiedica lumina solară să atingă suprafața Pământului.
Conceptul este cunoscut sub numele de inginerie solară sau de modificare a radiației solare (SRM) și reprezintă un tip specific de geoinginerie menit să compenseze schimbările climatice prin reflectarea luminii solare („radiație solară”) înapoi în spațiu.
Și o mare parte din interesul pentru geoingineria solară provine din faptul că, spre deosebire de alte politici de atenuare a schimbărilor climatice, care au nevoie de zeci de ani pentru a da rezultate semnificative, „SRM oferă posibilitatea de a răci semnificativ planeta pe o scară de timp de câțiva ani”, după cum susține raportul Casei Albe, chiar și până la „nivelul preindustrial”, conform unor „studii de modelare foarte idealizate”.
Acest raport a fost întocmit în urma unui studiu din 2021 al Academiilor Naționale de Științe, Inginerie și Medicină din SUA (NASEM), „Reflecting Sunlight”. La începutul acestui an, peste 100 de oameni de știință au semnat o scrisoare deschisă prin care cereau guvernelor să intensifice cercetările în domeniul geoingineriei solare. Ei indică marile erupții vulcanice istorice – care au ca rezultat aruncarea în atmosferă a unor cantități masive de dioxid de sulf și particule de praf – ca exemple de eficiență a „injecției de aerosoli stratosferici”.
Așadar, pulverizând o anumită cantitate de dioxid de sulf în atmosferă, am putea răci Pământul. Problema este rezolvată?
Nu chiar. Toate rapoartele recunosc că există riscuri grave asociate cu modificarea radiațiilor solare, care ar putea afecta sănătatea umană, biodiversitatea și geopolitica. Acest lucru se datorează faptului că modificarea luminii solare ar modifica modelele meteorologice globale, ar putea perturba aprovizionarea cu alimente și, de fapt, ar putea duce la o încălzire bruscă dacă această practică ar fi implementată la scară largă și apoi oprită.
Cu alte cuvinte, ceea ce contează aici nu este atât conținutul acestor rapoarte – care subliniază pe bună dreptate riscurile unor astfel de intervenții și necesitatea de a acționa cu prudență – ci simplul fapt că problema este tratată ca un subiect de dezbatere legitimă, obișnuind astfel încet-încet publicul să se obișnuiască cu acest concept.
La urma urmei, trăim într-o epocă în care puterea privată și corporatistă s-a eliberat în mare măsură de orice formă de control, relatează UnHerd. Ca urmare, miliardarii, filantrocapitaliștii și fondurile de investiții exercită, fără îndoială, o influență mai mare asupra societății decât majoritatea guvernelor.
Și, bineînțeles, le place să se joace de-a Dumnezeu – mai ales atunci când acest lucru oferă oportunități masive de profit. Nu este de mirare că o mare parte din presiunea pentru ingineria solară vine tot din partea acestei comunități rarefiate.
Într-un discurs ținut anul trecut la Conferința de Securitate de la Munchen, George Soros a susținut utilizarea geoingineriei solare pentru a combate schimbările climatice.
Jeff Bezos a încheiat un parteneriat cu National Center for Atmospheric Research și cu organizația non-profit de geoinginerie SilverLining, strâns legată de capitalul de risc din Silicon Valley, pentru a ajuta la crearea unor modele care să arate ce s-ar întâmpla dacă am bloca o parte din razele solare.
Miliardarul Dustin Moskovitz, co-fondator al Open Philanthropy, este un alt finanțator important al proiectelor SRM. Și mai există, bineînțeles, veșnicul Bill Gates: în 2021, el a sprijinit un proiect de diminuare a radiațiilor solare realizat de Harvard Solar Geoengineering Research Program, numit Stratospheric Controlled Perturbation Experiment (SCoPEx), care urmărea să pulverizeze carbonat de calciu în atmosferă pe cerul Suediei pentru a testa efectele acestuia asupra dispersiei luminii solare.
Asta înseamnă că experimentele de diminuare a radiațiilor solare sunt deja efectuate de companii private, cu puțină sau deloc supraveghere sau reglementare. Iar transformarea acestei tehnologii în realitate face parte dintr-un fenomen mai general în domeniul acțiunilor climatice: apariția unui „bloc de putere climatică” care cuprinde politicieni liberal-tehnocrați, ONG-uri de mediu, filantropi „verzi” și „capitaliști climatici” din Silicon Valley.