Europa dorește ca marile firme americane din domeniul tehnologiei să plătească mai multe taxe, dar a fost ciudat de reticentă în ceea ce privește aranjamentele fiscale confortabile și extrem de neobișnuite ale uneia dintre industriile sale dominante: transportul maritim de containere. Având în vedere profiturile uriașe pe care le generează această industrie, regimul actual este nesustenabil.
Tarifele de transport au crescut în ultimii doi ani, pe măsură ce perturbările provocate de pandemie și creșterea cererii din SUA au blocat porturile globale.
Europa deține patru dintre primele cinci linii de transport de containere din lume, iar unele dintre ele au acumulat profituri record, în detrimentul contribuabililor.
Gigantul danez Moller-Maersk și rivalul francez CMA CGM datorau doar 2% din profiturile lor sub formă de impozite, conform celor mai recente declarații financiare preluate de Bloomberg.
Compania germană Hapag-Lloyd a plătit doar 37 de milioane de euro pentru profituri de 8,7 miliarde de euro în prima jumătate a acestui an – o rată efectivă de 0,4%. (Grupul elvețiano-italian Mediterranean Shipping Company este privat și, prin urmare, profiturile și impozitele sale nu sunt dezvăluite).
Rata medie pentru companii în țările membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică este de aproximativ 23%.
Acest avantaj uimitor și din ce în ce mai greu de justificat provine din faptul că taxele impuse grupurilor de transport maritim se bazează pe mărimea navelor lor, nu pe un procent din profiturile lor.
Deși tarifele de transport de marfă pe termen scurt („spot”) au scăzut în ultima vreme din cauza temerilor legate de recesiune, profiturile transportatorilor oceanici rămân stratosferice datorită succesului lor în a bloca clienții disperați în contracte pe termen mai lung.
Marjele de profit operațional ale Hapag-Lloyd depășesc în prezent 50% și se așteaptă să obțină în acest an profituri înainte de dobânzi și impozite de aproximativ 18,5 miliarde de dolari. Pentru Maersk, suma se ridică la 31 miliarde de dolari.
Este puțin probabil ca tarifele de transport de marfă să revină la nivelurile scăzute de dinaintea pandemiei, deoarece industria a devenit mult mai eficientă în coordonarea capacității. Această coordonare a fost ajutată de alianțe și scutiri antitrust, iar Uniunea Europeană s-a ferit să le revizuiască.
Poziție ambiguă și pe cealaltă parte a Atlanticului: deși administrația Biden a atacat grupurile de transport maritim pentru presupuse practici anticoncurențiale, nu a avut prea multe de spus cu privire la impozitele acestora, deoarece marile companii sunt în mare parte deținute de străini.