În februarie 1970, un grup de hippie și activiști s-au adunat la Vancouver pentru a discuta despre un test nuclear planificat pe insula Amchitka din Alaska. În cele din urmă, au fost de acord să navigheze la locul de testare și să protesteze personal împotriva exploziei. La sfârșitul ședinței, președintele a ridicat două degete și a strigat „Pace!” După o scurtă pauză, un tânăr participant a răspuns cu o replică acum nemuritoare: “Să facem din asta o pace verde”.
În ultimii 50 de ani, mișcarea ecologistă a devenit atât de strâns asociată cu culoarea verde, încât este aproape imposibil să vezi un poster verde, o etichetă sau o pungă de reciclare fără să te gândești la viitorul planetei noastre.
Deși această conexiune este produsul unei crize foarte recente, originile ei se întorc în timp, notează BBC.
Omenirea a identificat verdele cu natura, agricultura și procesele sale de mii de ani. Într-adevăr, „verde” provine din vechiul cuvânt proto-indo-european “ghre”, care înseamnă „crește”.
Arheologii au găsit recent un tezaur extraordinar de mărgele verzi și pandantive în Levant, care datează de aproximativ 10.000 de ani.
Cercetătorii cred că aceste obiecte au fost alese pentru că semănau cu frunzele tinere și ar fi putut fi folosite de primii fermieri pentru a invoca precipitațiile.
Vechii egipteni, care cultivau malurile Nilului și-au identificat recoltele cu verdele. Termenul lor pentru culoare era wajdj și înseamnă „înflorire”.
Jadul, de exemplu, a fost folosit pentru a face obiecte care ar garanta o recoltă reușită. Indienii Maya și-au îngropat liderii cu măști mortuare din jad tocmai din acest motiv.
Puține culturi au respectat natura ca cele din lumea islamică. Cu mai mult de un mileniu înainte de ascensiunea mișcării ecologiste, Coranul îi instruia pe musulmani să aibă grijă de habitatele lor.
Între secolele al VIII-lea și al XIII-lea, filozofii și oamenii de știință islamici au scris chiar tratate despre agricultura durabilă, poluarea și conservarea faunei sălbatice și au întocmit o carte a drepturilor animalelor.
Societățile occidentale au îmbrățișat la rândul lor frumusețea naturii și, prin extensie, verdele. În a doua jumătate a Evului Mediu, scriitorii europeni au infuzat culoarea cu noua lor credință în peisaj, legând-o de fertilitate, creștere, primăvară, speranță și bucurie.
Verdele nu mai este doar o nuanță – a devenit o agendă politică.
De la acea întâlnire zgomotoasă la Vancouver, există acum peste o sută de partide „Verzi” recunoscute în întreaga lume, care împreună au transformat culoarea într-o ideologie definitorie a vremurilor noastre, comparabilă în anumite privințe cu “liberalismul” „conservatorismul” sau „socialismul”.
Artistul Joseph Beuys a contribuit la înființarea primului „Partid Verde” național din lume, “die Grunen”, în Germania, în ianuarie 1980, și a jucat un rol major în ecologizarea fizică a lumii, plantând 7.000 de stejari în jurul orașului Kassel din 1982.
