Bruxelles-ul ceartă țările din estul Europei pentru că politicile lor nu sunt pe linia urgenței climatice. E ușor să dai cu bâta în baltă, dar realitatea spune altă poveste.
Acești europeni nealiniați la isteria climatică nu o duc la fel de bine ca vesticii. Economiile țărilor lor au fost supuse de zeci de ani unor presiuni teribile pentru a se cupla în cele din urmă cu o Uniune Europeană care urmărea să pună ghearele pe o gingatică piață de muncă ieftină și să anihileze toate companiile locale. Și a reușit.
Invazia rusă în Ucraina a scufundat un întreg continent într-o criză energetică nemaivăzută. În lupta pentru a menține luminile aprinse, locuințele calde și industria pe linia de plutire, eforturile de decarbonizare și ecologizare au trecut, normal, pe planul second. Cui îi mai arde de tranziție verde, când nu mai are gaz de ars?
Polonia a subvenționat utilizarea cărbunelui pentru încălzirea locuințelor. Și România a apelat la cărbune, amânând închiderea centralelor de 660 de megawați.
Alte țări au sporit încrederea în energia nucleară. În ianuarie, Slovacia a pus în funcțiune o nouă unitate Mochovce 3, căreia i se va alătura în curând Mochovce 4, în timp ce Cehia a avansat parteneriatele occidentale pentru construirea unei noi centrale nucleare, Dukovany. În Ungaria, pe malul Dunării, în cadrul complexului Paks, se construiesc noi unități în parteneriat cu Rusia.
Cu toate acestea, cetățenii Europei de Est nu mai puțin preocupați de schimbările climatice decât omologii lor din vest.Dar sunt îngrijorați de pierderile pe care le-ar putea suferi economiile lor în timpul tranziției ecologice. Un sondaj realizat de Banca Europeană de Investiții a arătat că 60% dintre cehi, 63% dintre slovaci și 53% dintre polonezi cred că politicile climatice vor reduce economia, iar 59% dintre bulgari și 54% dintre români susțin că vor elimina mai multe locuri de muncă decât vor crea.
Într-adevăr, sectoarelor industriale – mari angajatori – care reprezintă o parte semnificativă a economiilor naționale din estul Europei, le va fi greu să se adapteze la realitățile tranziției ecologice; multe dintre ele vor trebui să treacă prin revizuiri structurale semnificative sau chiar să se închidă, ceea ce va duce la pierderi semnificative de locuri de muncă.Prin urmare, ambiția ecologică a UE este frecvent înțeleasă ca o amenințare existențială la adresa funcționării modelelor economice din regiune.
În același timp, diverse noi reglementări emise cu ușurință de Bruxelles care impun gospodăriilor să abandoneze produsele și serviciile de consum mai ieftine și mai poluante se confruntă cu rezistență în țările mai sărace din est, unde alternativele „verzi” sunt văzute ca inaccesibile.
