În iulie anul trecut, comisarii UE au stabilit o serie de “politici ecologice” pentru a pune continentul pe calea neutralității climatice până în 2050. „Economia de combustibili fosili și-a atins limitele”, a declarat Ursula von der Leyen, președintele Comisiei. Mai bine își înghițea limba.
La mai mult de un an mai târziu, acești comisari supraveghează acum zeci de miliarde de euro de cheltuieli pentru infrastructura și aprovizionarea cu combustibili fosili, pe fondul unor reduceri severe ale aprovizionării cu gaze din Rusia și al prețurilor record.
Datele analizate de grupul de reflecție energetică Ember Climate pentru Financial Times sugerează că guvernele europene vor cheltui cel puțin 50 de miliarde de euro în această iarnă, inclusiv pe gazul transportat de peste mări și cărbunele pentru a alimenta centralele electrice.
UE, care anterior se baza pe Rusia pentru aproximativ 40% din gazele sale și mai mult de jumătate din cărbune, nu prea are de ales. Industrii, de la producătorii de îngrășăminte la topitoriile de zinc, au fost nevoite să închidă, neputând plăti costul combustibilului. Facturile la energie îi împing pe consumatori aproape de sărăcie.
Blocul se pregătește acum pentru un plan de salvare care să rivalizeze cu răspunsul la criza bancară din 2008. Cifrele furnizate de grupul de reflecție economică Bruegel arată că guvernele UE au alocat deja 280 de miliarde de euro între septembrie 2021 și iulie anul acesta pentru a-i proteja pe consumatori de creșterea vertiginoasă a prețurilor la energie, oferind reduceri ale tarifelor la combustibil, plătind pentru gazul transportat și oferind ajutoare pentru gospodăriile vulnerabile.
Situația s-a înrăutățit luni, când Kremlinul a declarat că livrările de gaze prin conducta critică Nord Stream 1 vor fi suspendate până la ridicarea sancțiunilor occidentale, împingând Europa cu încă un pas mai aproape de recesiune.
Șapte terminale plutitoare pentru procesarea gazului natural lichefiat din surse non-rusești urmează să intre în funcțiune în Germania, Olanda și între Estonia și Finlanda la timp pentru iarnă, la un cost total minim de 3,7 miliarde de euro între octombrie și martie.
Acordul UE privind importurile de GNL din SUA, de exemplu, a vizat un plus de 15 miliarde de metri cubi în acest an și o creștere la cel puțin 50 de miliarde de metri cubi în fiecare an până în 2030.
Alte cel puțin 19 proiecte sunt planificate în întreaga UE, costurile totale ale proiectelor ajungând la aproape 10 miliarde de euro, fără a include cheltuielile pentru infrastructura suplimentară necesară.Împreună, aceste proiecte vor permite, pe baza estimărilor actuale, importul de gaze naturale în valoare de 30 de miliarde de euro.În același timp, mai multe țări, inclusiv Germania, Cehia și Olanda, deschid centralele pe cărbune.
În propunerile sale „RePowerEU” din luna mai, Comisia Europeană a afirmat că este nevoie de 210 miliarde de euro, atât în finanțare publică, cât și privată, pentru ca UE să se debaraseze de aprovizionarea cu energie din Rusia până în 2027, o mare parte din această sumă fiind destinată energiei regenerabile. Doar 12 miliarde de euro au fost alocate pentru infrastructura de gaz și petrol și pentru combustibilul necesar pentru alimentarea acesteia.
Da cum așa?
GATA, MI ATI REZOLVAT COMENTARIUL ? SI DACA MA CENZURATI , PA. NA. RA. MA ASTA VA FI PERCEPUTA ALTFEL ? BA , SUNTETI TAM PI TI ?
Sexul tine de cald, nu-i asa doamna Ursula ?
URSULA ,”daca taceai filozoafa ramaneai „,ca ecologia nu tine de cald !,de asta trebuia sa tineti cont toata gasca voastra de hahalere ce va pretindeti conducatorii UE inainte sa debitati zeci de prostii cu pretentie de programe si pentru care ati intors EUROPA CU CURUL IN SUS !.