Aseară, am făcut greșeala fatală să schimb programul către ceva care are poate o noimă, naiv convinsă că voi vedea o dezbatere electorală. Ce am primit, în schimb? Un spectacol grotesc cu pretenții de gală, în care candidații își recitau sloganele cu aerul unor profeți în pauză de cafeluță, iar jurnalistele… ei bine, jurnalistele păreau că au greșit adresa – nu era Balul Presei sau Festivalul Modei pe post de talk-show?
Rochii, pampoane și pene – jurnalism de gală la minutul 0
Să începem cu ce a sărit instant în ochi: vestimentația. Dragele moderatoare, se ține nuntă? Sau s-a dat startul la o serată de pension cu dress code „pene și pampoane pe cap”? Îmbrăcate ca pentru afterparty, cu paiete, bucle de Miss și tocuri mai înalte decât nivelul întrebărilor puse, au reușit să transforme un platou de televiziune într-o defilare de vanitate televizată. Serios acum, pentru cine era dezbaterea – pentru alegători sau pentru Instagramul vostru?
Întrebările? Recitative moi, pregătite parcă de o inteligență artificială plictisită. Nicio tensiune reală, niciun follow-up decent. Dar hei, important e să dea bine poza cu ring light, nu?
Candidați ca niște papagali dresați, cu replici la ofertă și prezență opțională
- Crin Antonescu – un comeback atât de obosit, încât părea că a venit direct din somn. A vorbit de parcă l-a trezit cineva din 2012 și încă nu și-a dat seama că nu mai suntem în USL. Vocea calmă, tonul învăluitor, dar conținutul… vintage. Aproape că așteptam să rostească „dragii mei români” și să apară logo-ul Antena 3 în colțul ecranului.
- Nicușor Dan, eternul primar cu voce de tonomat, s-a ținut de traseul lui preferat: să spună mult și să nu înțelegi nimic. Fără emoție, fără vlagă, fără subiect – ca o aplicație de trafic care îți spune mereu „recalculare”.
- Elena Lasconi, încrezătoare și zâmbitoare ca la festivalul de lavandă, ne-a explicat cum salvează România cu empatie și calendar electoral. Parcă era într-o campanie de crowdfunding pentru suflete sensibile. Drăguț, dar dacă era o aplicație, o ștergeai după 3 zile pentru că „nu face nimic concret”.
- George Simion a avut momentul serii: a intrat și a ieșit. N-a apucat să spună nici „Doamnelor și domnilor” că deja plecase. Practic, a fost un GIF cu cruce pe piept și privire rătăcită. Cineva trebuie să-i spună că nu suntem la o scenă de stand-up cu glume de tip „nu-s eu ăla”.
- Victor Ponta, în stilul clasic „n-am venit, dar las o umbră”. Probabil ocupat cu altă emisiune, alt proiect, alt partid. Oricum, simțul penibilului îl ține departe de camere când nu controlează decorul.
Digi24 – unde forma bate fondul și politica e tapet
Dacă emisiunea asta a fost „confruntare electorală”, atunci eu sunt model de Fashion Week. A fost un episod de „Bravo, ai mandat!” unde singurul lucru înfricoșător era cât de sincer credeau toți că se iau în serios. Cu o regie de parodie proastă și lumini de studio care să-ți ardă retina, totul a fost un circ cu sclipici și miros de fake.
Concluzia? O țară care vrea schimbare, dar primește reality show
Când jurnaliștii sunt mai preocupați de machiaj și unghiul bun decât de întrebările incomode, iar candidații au rămas blocați în lozinci de campanie din 2004, singura soluție e să închizi televizorul. Sau să-l folosești pe post de calorifer – măcar face ceva util.
Eu aproape mi-am pierdut speranța, voi ce părare aveți? Suntem sau nu la Fashion Week?