23 decembrie 1888. Vincent Van Gogh primește o scrisoare care îl va supăra profund. Fratele său Theo – principalul susținător financiar – îi spune că se va logodi și, prin urmare, nu îl va mai sprijini cu bani. În aceeași zi, pictorul se ceartă violent cu prietenul său Paul Gauguin. Van Gogh se simte mai singur ca niciodată. Suferind deja de halucinații vizuale și auditive, el își taie urechea stângă în condiții încă misterioase.
Cercetătorii de la Centrul Medical Universitar din Groningen, Olanda, consideră că au găsit adevărata explicație după ce au analizat corespondența pictorului (a scris peste 800 de scrisori către familia sa) și mii de documente. Aceste ultime cercetări ar ridica vălul asupra stării mentale a artistului.
Tuburare psihică, sevraj și malnutriție
Potrivit cercetătorilor, Vincent Van Gogh suferea de o tulburare severă de personalitate „la limită”. Această tulburare s-ar baza pe anxietate și ar avea ca rezultat o insecuritate internă constantă și atitudini de testare a anturajului. Relațiile interumane sunt deosebit de instabile și intense și pot trece cu ușurință de la idealizare la devalorizarea altora. Reacțiile persoanei cu aceste tulburări sunt adesea impulsive sau chiar agresive și pot duce la auto-vătămare sau tentative de sinucidere, arată un studiu publicat de Futura Sciences. Această patologie psihiatrică ar fi fost agravată de o puternică dependență de alcool, a cărei retragere, împreună cu o stare de malnutriție, ar fi dus la un atac de delir. Pictorul și-ar fi tăiat apoi urechea în timpul unui episod psihotic. Dacă cercetătorii sunt în favoarea unei tulburări grave de personalitate, diagnosticul nu este desigur definitiv. Înainte de acest studiu, alți istorici sau oameni de știință au vorbit despre schizofrenie, tulburare bipolară sau epilepsie a lobului temporal.