Cum au fentat statele UE reducerea gazelor cu efect de seră

Curtea de Conturi Europeană a dat de pământ cu politica statelor UE în ce privește reducerea gazelor cu efect de seră, ponderea energiei regenerabile și eficiența energetică. Instituția a arătat că țările Uniunii Europene care nu și-au atins obiectivele naționale au apelat la subterfugii premise de Comisia Europeană. Mai mult, atingerea țintelor de reducere a emisiilor pentru 2020 a fost viciată de pandemie, care a scăzut, forțat, consumul în toate sectoarele, Curtea arătând că obiectivele pentru 2030 sunt greu de atins.

Curtea de Conturi Europeană a arătat, într-un raport de audit, că obiectivele pentru 2030 în materie de climă și de energie riscă să nu fie atinse și că efectele pandemiei au contribuit la atingerea de către UE a obiectivelor în materie de climă și energie fixate pentru 2020, în special a celui privind eficiența energetică. Totodată, instituția europeană de control a precizat că raportarea cu privire la performanța UE și a statelor membre în domeniul climei și al energiei este lipsită de transparență.

”Comisia Europeană nu a evaluat amploarea contribuției pe care a avut-o pandemia de Covid-19 la atingerea obiectivelor UE pentru 2020. În Germania, emisiile de gaze cu efect de seră au scăzut cu 8,9 % din 2019 până în 2020, mai precis de la 800 la 729 de milioane de tone de CO2. În raportul său privind emisiile de gaze cu efect de seră din 2020, Consiliul de experți pentru probleme de climă din Germania a estimat că 63 % din reducerea totală (45 din 71 de milioane de tone) poate fi atribuită unui singur factor: pandemia de Covid-19. În lipsa acestui factor, emisiile ar fi scăzut doar cu 3,3 %, adică cu aproximativ 26 de milioane de tone, comparativ cu 2019”, se precizează în raportul Curții de Conturi Europene. Mai mult, în pofida încetinirii creșterii economice care a fost provocată de pandemie, șapte state membre (Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia și Suedia) nu și-au atins obiectivele naționale de eficiență energetică pentru 2020.

Ca la piață

Statele membre au putut utiliza anumite flexibilități pentru a atinge obiectivul secundar pentru 2020 legat de emisiile de gaze cu efect de seră, cum ar fi utilizarea în avans a până la 5% din nivelul emisiilor alocate pentru anul următor, achiziționarea de alocări de emisii de la alte state membre și utilizarea de credite internaționale, care reprezintă investiții în proiecte ce reduc emisiile în țările în curs de dezvoltare sau în alte țări industrializate. Trei state membre (Germania, Irlanda și Malta) nu și-au atins obiectivul privind gazele cu efect de seră pentru 2020 de unele singure. Între 2013 și 2020, acestea au achiziționat, în total, 17 milioane de tone de CO2, reprezentând alocări de emisii de gaze cu efect de seră de la alte state membre care își depășiseră obiectivele.

La rândul său, Irlanda a utilizat credite internaționale în valoare totală de 8,2 milioane de tone de CO2. Împreună, aceste cifre reprezentau 8,4 % din emisiile pe care cele trei state membre reușiseră să le reducă grație acțiunilor proprii (299 de milioane de tone de CO2). Totodată, șase state membre nu și-au atins obiectivele obligatorii privind ponderea energiei din surse regenerabile exclusiv pe baza acțiunilor lor climatice, dar au reușit să facă acest lucru achiziționând cote de la alte state membre care și-au depășit obiectivele, cu excepția Franței, care, până în aprilie 2023, nu cumpărase cotele care îi lipseau pentru a-și atinge obiectivul. În 2014, nouă state membre (Bulgaria, Cehia, Estonia, Croația, Italia, Lituania, România, Finlanda și Suedia) își atinseseră deja obiectivele pentru 2020, stabilite în 2009.

Decarbonizare de formă

Potrivit Curții de Conturi Europene, în perioada 1990-2019, emisiile de CO2 au crescut cu 259% în China, cu 166% în India, cu 2% în SUA și au scăzut cu 33% în Rusia, cu 26% în UE-27 și cu 5% în Japonia. ”UE și-a decarbonizat economia mai rapid decât alte mari economii în perioada 1990-2019. Totuși, raportările mondiale se bazează, în prezent, pe o abordare care ține cont de producție, emisiile fiind contabilizate acolo unde sunt fabricate produsele respective și unde sunt generate emisiile. Această abordare nu ține cont de relocarea emisiilor de carbon, care desemnează o situație în care întreprinderile își transferă producția în alte țări, de exemplu în țări cu cerințe mai puțin stricte în ceea ce privește emisiile. Dacă UE ar utiliza o abordare care ține cont de consum, se estimează că emisiile UE ar fi cu aproximativ 8% mai mari decât nivelurile raportate în prezent: 300 de milioane de tone de CO2 în plus. Acest lucru se explică prin faptul că UE este un importator net de bunuri din restul lumii”, mai arată Curtea de Conturi Europeană.