Cum a contribuit Moartea Neagră la prosperitatea Europei

Pe măsură ce suntem alarmați – uneori în mod nejustificat –  cu privire la o invazie de boli în această iarnă (Covid-19, gripă, RSV, Norovirus), este un moment oportun să ne gândim la suferințele strămoșilor medievali: tifosul, variola, tuberculoza, antraxul, scabia și sifilisul – toate netratabile la vremea respectivă. Și apoi a fost ciuma.

Ajungând în porturile Veneției, Pisa și Marsilia în 1347, șobolanii de pe nave care purtau bacteria Yersinia Pestis au răspândit ciuma bubonică în Europa, relatează The Spectator. Se crede că, inițial, a fost adusă de navele genoveze din fortăreața lor comercială, Caffa, din Crimeea. Conform legendei, mongolul Jani Beg, liderul Hoardei de Aur, a catapultat trupuri infectate cu ciumă în oraș.

Schimbări economice, politice și sociale

Deși devastarea pe care ciuma a provocat-o în Europa este bine cunoscută, mai puțin remarcat este modul în care Moartea Neagră a schimbat continentul în anii și secolele care au urmat.

Ciuma a distrus temeliile societății și a deschis calea pentru schimbări economice, politice și sociale dramatice. Morții au lăsat pământul și drepturile sale supraviețuitorilor. Rezultat: proprietatea a fost consolidată.

Cu mai puțini oameni, salariile lucrătorilor agricoli au crescut. Plugul greu, inițial o invenție chineză, a fost importat din Olanda și a contribuit la creșterea productivității.

Istorici precum Nico Voigtländer și Hans-Joachim Voth au sugerat că lipsa  țăranilor a stimulat schimbarea tehnologică. Creșterea animalelor a devenit mai eficientă și mai profitabilă decât cultivarea plantelor.

Schimbările  provocate de Moartea Neagră au fost o condiție prealabilă consecventă a Revoluției Industriale. În cele din urmă, revoluția agricolă a dus la o creștere rapidă a populației în secolele al XV-lea și al XVI-lea.

Comerțul cu lână, care devenise deja coloana vertebrală a economiei engleze până în secolul al XIV-lea, s-a mutat din ce în ce mai mult pe producția de țesături finite care erau  exportate în Europa.

În East Anglia, de exemplu, familia Heydon a crescut turme de 20.000 de oi și și-a transformat castelul într-o fabrică de procesare. Astfel, Pesta Neagră ar fi putut fi un factor contribuabil la dezvoltarea unei clase antreprenoriale.

Oamenii s-au mutat în orașe și municipii în căutarea unui loc de muncă, în timp ce creșterea productivității agricole a furnizat capital suplimentar care putea fi folosit în altă parte și a permis hrănirea unei forțe de muncă urbane non-agricole.