Cui îi mai arde de „agendă climatică”? COP27 se îndreaptă către un uragan geopolitic

Ultima dată când liderii mondiali s-au reunit pentru un summit pe tema climei, fundalul era foarte amenințător.

O pandemie a decimat bugetele naționale. Țările sărace s-au revoltat din cauza acaparării vaccinurilor de către aceleași națiuni bogate al căror consum de combustibili fosili a contribuit cel mai mult la încălzirea planetei.

Relațiile dintre cei mai mari emițători de gaze, SUA și China, se transformaseră în lupte pentru orice, de la comerț la Taiwan.

În timp ce Egiptul se pregătește să organizeze COP27, contextul geopolitic care modelează întreaga diplomație internațională a trecut de la tensionat la precar, relatează Bloomberg. Războiul din Ucraina a divizat națiunile din cauza a ceea ce unii au considerat a fi o luptă între interesele Rusiei și cele ale Occidentului și a supraîncărcat o criză energetică care riscă să distrugă cea mai concretă realizare a COP26: un consens global pentru a reduce consumul de cărbune.

Pe măsură ce se apropia COP26, scăderea prețurilor la energia regenerabilă părea să fi forțat o reglare de conturi pentru cei mai murdari dintre combustibilii fosili.

Textul final al summitului a inclus apeluri pentru „eliminarea treptată” a energiei pe bază de cărbune de la orice centrală care nu captează carbonul și pentru încetarea subvențiilor „ineficiente” pentru combustibilii fosili.

Un an mai târziu, inflația galopantă a prețurilor la energie s-a combinat cu o criză prelungită pentru a relansa cererea de cărbune și a readus subvențiile pentru orice fel de combustibil pe agendele politice.

„COP27 va fi convocat în timp ce comunitatea internațională se confruntă cu o criză financiară și a datoriilor, cu o criză a prețurilor la energie, cu o criză alimentară și, în plus, cu criza climatică”, a declarat ministrul egiptean de externe Sameh Shoukry, care este și președintele conferinței. „Având în vedere situația geopolitică actuală, se pare că tranziția va dura mai mult decât s-a anticipat.”

Marea Britanie și-a încheiat sarcinile de găzduire la COP26 cu pretenția că a menținut în viață obiectivul Acordului de la Paris de a limita încălzirea la 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale.

Aceste câștiguri au fost acum, în cel mai bun caz, blocate sau, în cel mai rău caz, inversate de logica de război generată de invazia Ucrainei. Vladimir Putin, a transformat robinetul energetic al Europei într-o armă economică drept răspuns la sancțiuni, iar marile economii dezvoltate, care se confruntă cu aprovizionarea brusc redusă cu gaze naturale, se grăbesc să deschidă vechile centrale electrice pe bază de cărbune.

Uniunea Europeană a votat în iulie pentru reclasificarea gazelor naturale – pe lângă energia nucleară – drept combustibil ecologic, îmbunătățind perspectivele de investiții.

În cadrul reuniunilor preliminare care au avut loc la începutul acestui an la Bonn pentru a discuta chestiuni tehnice înaintea COP27, au avut loc deja conflicte între taberele bogate și sărace, în special în ceea ce privește pierderile și daunele. Mai mult ca sigur, aceste tensiuni se vor manifesta din nou la Sharm El-Sheikh.