„Cronica Cârcotașilor” a fost cândva un concept. Astăzi este doar un eșec prelungit artificial. Într-o țară în care televiziunea s-a compromis ireversibil, această emisiune se remarcă nu prin umor, nu prin conținut, ci prin insistența de a-și face loc pe ecran cu forța, deși nu mai are nimic de spus.
După 25 de ani, avem același decor vetust, aceleași figuri expirate, aceleași glumițe trase la indigo care nu mai provoacă decât jenă. Nu e satiră. Nu e divertisment. E un insultător colaj de mediocritate și uzură, servit cu o aroganță care sfidează inteligența publicului.
Când televiziunea devine caricatura propriei decăderi
„Cronica Cârcotașilor” este radiografia perfectă a unui sistem media care a încetat să mai evolueze. O bucată de trecut prăfuită, reîncălzită săptămânal ca și cum publicul n-ar sesiza că miroase a naftalină.
Unde alții încearcă, cât de cât, să se reinventeze, să-și mascheze prăbușirea în formă de ambalaj lucios, aici se merge pe sfidare pură. E ca și cum cineva îți aruncă o emisiune expirată în față și îți spune „Uite, asta meriți!”.
„Cronica Cârcotașilor” – un atentat prelungit la cultura televizată
Este greu de înțeles cum o producție atât de demodată, lipsită de substanță și complet iresponsabilă față de nivelul actual de consum media mai ocupă un spațiu pe grila de programe. Umorul e sec, scenariile sunt penibile, iar mesajul general e unul toxic: prostia e simpatică, stagnarea e ok.
Această emisiune nu doar că nu mai are nicio relevanță, dar devine activ nocivă, încurajând lene intelectuală, bâlci ieftin și reflexul de a râde din obișnuință, nu din convingere. Dacă televiziunea ar fi fost un organism viu, „Cronica Cârcotașilor” ar fi un țesut mort care se întinde fără oprire și refuză amputarea.
Ne aflăm în fața unui fenomen trist: o emisiune care, în loc să se retragă demn, alege să se tîrască în ridicol. Și, în mod halucinant, încă mai primește spațiu de emisie. De ce?