A fost vorba de întrebarea de 100 de miliarde de dolari în timpul COP26 de anul trecut: își vor respecta țările bogate promisiunea de a oferi această sumă statelor mai sărace din sudul lumii, pentru a aborda schimbările climatice?
În 2009, acestea au declarat că vor face acest lucru până în 2020. Dar cifra nu a fost atinsă – a rămas în urmă cu 83,3 miliarde de dolari, iar Oxfam a calculat că cea mai mare parte din această sumă a fost acordată sub formă de împrumuturi, mai degrabă decât de granturi.
La COP27, discuțiile sunt din nou dominate de divergențele privind finanțarea combaterii schimbărilor climatice. Miniștrii africani au calificat drept „rușinoasă” incapacitatea de a oferi banii promiși.
Și, chiar dacă se oferă 100 de miliarde de dolari, liderii din sudul global susțin că este insuficient, mai ales în condițiile în care majoritatea țărilor vulnerabile la schimbările climatice sunt deja înglodate în datorii și încă se luptă cu consecințele economice ale pandemiei.
„Țările în curs de dezvoltare trebuie să găsească un echilibru între nevoile urgente în materie de climă și plata datoriilor”, spune Jessica Omukuti, cercetător la Universitatea Oxford.
Mai mult de jumătate dintre cele mai sărace țări din lume se află fie în dificultate din cauza datoriilor, fie prezintă un risc ridicat, potrivit Băncii Mondiale. Sunt cele mai afectate de degradarea mediului și, în același timp, sunt incapabile să facă față costurilor unei dezvoltări cu emisii reduse de dioxid de carbon. Cheltuiesc de cinci ori mai mult pentru plățile datoriilor decât pentru a face față politicilor climatice.
Aproape trei sferturi din finanțarea pentru combaterea schimbărilor climatice se face încă sub formă de împrumuturi, de obicei cu dobânzi ridicate, inclusiv 80% din banii adunați pentru fondul de 100 de miliarde de dolari.
Membrii V20, un bloc de 20 de țări dintre cele mai vulnerabile la schimbările climatice, iau în considerare oprirea plății datoriilor. Împreună, acestea datorează 500 de miliarde de dolari în următorii patru ani. Împrumută bani, pentru ca apoi să se vadă prinse într-o capcană a îndatorării.
Aici se impune o întrebare: nu-i cumva idiot să repeți an de an summituri climatice fără să se întâmple nimic? Să gestionezi sume imense pentru a le muta după bunul plac spre națiuni fără puterea de a le plăti? Mai ales că mult lăudatele energii verzi – eoliană și solară – nu sunt un răspuns viabil. Combaterea schimbărilor climatice este o cacealma pe bani!