Majoritatea consumatorilor susțin că hârtia este o alternativă superioară plasticului din punct de vedere ecologic. Și dacă nu este chiar așa?
Într-o serie de studii recente, cercetătorii au prezentat la sute de cumpărători două batoane de cereale granola și i-au întrebat care este mai ecologic: cel care se află într-un ambalaj de plastic închis într-un strat suplimentar de hârtie sau cel ambalat în plastic, fără hârtie.
Respondenții au ales batonul de granola supra-ambalat. Este o greșeală de înțeles, deși ilogică. Plasticul a devenit cel mai defăimat material din lume, în special în cazul ambalajelor de unică folosință.
A devenit și inacceptabil din punct de vedere social. Companiile de produse de consum, în speranța de a-și proteja mărcile de furia activiștilor de mediu, caută soluții durabile.
Hârtia a devenit o alternativă favorită. Consumatorii o consideră mai „naturală”. Dar nu este întotdeauna alegerea ecologică pe care o caută – sau pretind – susținătorii, relatează Bloomberg. În unele cazuri, poate fi mai rea decât plasticul.
În ultimele două decenii, producătorii și consumatorii au început să ceară o proprietate cu totul nouă pentru ambalajele lor: durabilitatea. Este un concept amorf. Pentru unii, durabilitatea reprezintă reciclare. Pentru alții, sugerează un angajament de reducere a emisiilor de carbon și de combatere a schimbărilor climatice.
Dar majoritatea sunt de acord cel puțin asupra unui lucru: materialele plastice nu se califică. Printre alte probleme percepute, acestea sunt derivate din produse petrochimice și persistă în mediul înconjurător dacă nu sunt reciclate sau eliminate în mod corespunzător.
Pentru multe companii, soluția la revolta ambalajelor din plastic este de a adopta hârtia ca alternativă naturală. Există modalități de a face acest lucru, unele sincere și altele nu.
Multe recunosc faptul că ambalajele din hârtie nealbită (maro) (sau ambalajele care par nealbite) proiectează o imagine naturală și durabilă pentru consumatorii preocupați de ecologie – chiar și atunci când produsul este vândut ca fiind de unică folosință.
Dar sfârșitul ciclului de viață nu este – și nici nu ar trebui să fie – cel mai important criteriu de referință pentru durabilitate. Alți factori sunt, fără îndoială, mult mai importanți. De exemplu, ce tipuri de emisii de gaze cu efect de seră sunt asociate cu diferite ambalaje? Răspunsurile sunt adesea surprinzătoare.
Un studiu recent al McKinsey & Co. privind containerele de lapte din SUA a constatat că, pe parcursul ciclului de viață, de la producție până la eliminare, cu 20% mai multe emisii de gaze cu efect de seră sunt generate de cartoanele de hârtie (care trebuie să fie căptușite cu plastic) decât de recipientele de plastic.
Alte ambalaje din plastic, de la cele pentru carne la pungile de cumpărături, au prezentat avantaje climatice similare sau chiar mai mari decât hârtia. Dacă nu sunt reciclate și ajung la gropile de gunoi, acestea pot deveni surse puternice de metan, un gaz cu efect de seră.
Între timp, plasticul nu este dezastrul de reciclare care este adesea prezentat ca fiind. PET, rășina utilizată în sticlele de apă și de suc, este reciclabilă și foarte căutată de producători.
Provocările legate de materiile prime nu se limitează la reciclare și la produsele petrochimice. Producția de hârtie virgină pentru ambalaje are propriile provocări, începând cu distrugerea copacilor.
Pe măsură ce cererea de ambalaje din hârtie crește, cine va furniza pasta de hârtie? Silvicultura durabilă este o opțiune importantă, dar consumatorii și mărcile se vor confrunta din ce în ce mai mult cu întrebări legate de faptul dacă ambalajele din hârtie de unică folosință reprezintă cea mai bună utilizare a resurselor cu creștere lentă.
Asta nu înseamnă că ambalajele din hârtie nu sunt sustenabile. Dimpotrivă, ca și plasticul, acest material are propriile sale plusuri și minusuri de mediu.
Din nefericire, dezbaterea extrem de emoțională privind materialele plastice din oceane a făcut ca pentru mărci să fie dificil și chiar imprudent să ofere o explicație nuanțată pentru alegerile lor în materie de ambalaje.
În schimb, acestea trebuie să se lupte cu modul în care să ajungă la consumatorii ale căror percepții despre durabilitate au fost în mod repetat influențate în favoarea unei soluții mai puțin perfecte.
Producția de hârtie virgină pentru ambalaje are propriile provocări,….
-pentru cwr!
serios:
plasticele TREBUIE sa ajunga fie la groapa de gunoi,fie la incinerare(cu temperaturi f. inalte)
si reciclate:
poluarea apelor e rezultatul ESECULUI CIVILIZATIEI
in „lumea a 3a”,
nu prea e vina noastra!
(„la tzara” in Romania e totusi …lumea a 3a,a3+ )
de exemplu:
„cuptorul de ciment”,
o tzeava lunga ashezata f. putin oblic:
inlauntru are 800 grade,
se poate folosi la incinerarea deseurilor,
cazan pentru termocentrale pe sisturi bituminoase(aviz dobitocilor ce au proiectat „anina””) sau,de ce nu,
in caz de pandemie+victime……