Cei 10% dintre cei mai poluanți oameni din societate sunt responsabili pentru aproape jumătate din emisiile anuale de gaze cu efect de seră care stau la baza schimbărilor climatice, ceea ce creează un „stimulent puternic” pentru politicile care vizează acest grup de elită, potrivit ONU.
Cercetarea amplă, realizată de un grup condus de economistul Thomas Piketty, laureat al Premiului Nobel, a examinat efectele inegale ale schimbărilor climatice și a constatat, de asemenea, că primii 1% din emițătorii mondiali au fost responsabili pentru aproape un sfert din creșterea totală a poluării între 1990 și 2019.
Concentrarea emisiilor a creat un „stimulent puternic pentru politici” care vizează persoanele cele mai poluante, cum ar fi impozitele pe avere, se arată în raportul susținut de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.
În octombrie, principalul organism de mediu al ONU a declarat că angajamentele naționale de reducere a emisiilor pun lumea pe calea unei încălziri între 2,4 și 2,6 grade Celsius până în 2100. Acordul de la Paris obligă cele aproape 200 de țări semnatare să depună eforturi pentru a limita încălzirea la 1,5 grade Celsius, în mod ideal.
Între timp, inflația globală și agravarea crizei costului vieții au adus în prim-plan în multe locuri, inclusiv în Marea Britanie și SUA, problema inegalității crescânde în interiorul țărilor.
Așa-numitele „bugete de carbon”, sau limite de emisii, necesare pentru ca toată lumea să depășească pragul de sărăcie de 5,50 dolari pe zi, erau aproximativ egale cu o treime din emisiile celor mai mari 10% din poluatori.
Pentru ca schimbările să se producă rapid, fără a-i afecta pe cei mai vulnerabili, este necesară o „transformare profundă” a regimurilor fiscale naționale și internaționale.
De exemplu, un impozit global pe avere de 1,5% – aplicat celor mai bogați indivizi din lume ar putea strânge miliarde de dolari pentru a ajuta grupurile cele mai vulnerabile să treacă la energia verde – estimat la 175 de miliarde de dolari anual dacă ar fi implementat în SUA și Europa.
Eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili ar putea „să elibereze resurse considerabile pentru măsuri de adaptare mai bine orientate din punct de vedere social”, deși astfel de schimbări trebuie să fie însoțite de reforme sociale și de asistență pentru a-i proteja pe cei mai săraci de posibilele creșteri ale prețurilor la combustibili.
Un obstacol în calea unor astfel de măsuri a fost lipsa unor date fiabile privind distribuția inegală a emisiilor în interiorul țărilor și între acestea.
Efectele încălzirii sunt inegale, țările cu venituri mici și mijlocii fiind adesea mai expuse și mai puțin capabile să facă față dezastrelor, cum ar fi inundațiile și incendiile, decât națiunile bogate, care poartă o responsabilitate istorică mai mare pentru schimbările climatice.