Cultura a devenit o arenă centrală cu implicații radicale pentru relațiile internaționaleDemocrațiile și autocrațiile duc o luptă globală, în principal prin mijloace militare, politice, economice și diplomatice. Cu toate acestea, rezultatul acestei competiții va depinde în mod semnificativ de cultură.
Modul în care oamenii văd lumea este modelat de muzica pe care o ascultă, de cărțile pe care le citesc, de filmele și pe care le urmăresc, de arta pe care o admiră, de muzeele pe care le vizitează și de manualele pe care trebuie să le studieze. Cultura nu mai este un spectacol secundar al geopoliticii, ci mai degrabă o arenă centrală cu implicații radicale pentru relațiile internaționale.
Dictatorii știu de mult timp că artiștii, muzicienii, regizorii, autorii, dramaturgii și cercetătorii pot fi puși în slujba celor aflați la putere, relatează Foreign Affairs. Totalitarismul cere controlul asupra avangardei unei societăți.
Germania nazistă și Uniunea Sovietică, printre alte regimuri represive, au reglementat strict și chiar au dictat limitele artei, muzicii și literaturii permise. În timpul Războiului Rece, stăpânii din blocul estic au folosit arta pentru a descrie o viață comunistă idealizată.
La rândul său, guvernul american a promovat arta care îi sporea imaginea de țară liberă și prosperă, în speranța de a motiva populația din spatele Cortinei de Fier să respingă comunismul. Înființat în Berlinul de Vest în 1950 cu sprijinul CIA, Congresul pentru Libertate Culturală a sprijinit reviste, conferințe și jurnale anticomuniste și a oferit sprijin direct artiștilor și scriitorilor cu scopul de a influența opinia mondială.
Sub egida Agenției de Informare a SUA, înființată în 1953, Washingtonul a trimis legendele americane ale jazzului în turnee în întreaga lume și a organizat expoziții în Europa cu artă expresionistă abstractă și suprarealistă.
Dar epoca McCarthy – când oficialii americani au atacat scriitori și cineaști considerați simpatizanți ai comuniștilor – a scos la iveală pericolele intervenției guvernului în domeniul artei și al creativității.
Noțiunea de propagandă orchestrată la nivel central părea să contrazică esența a ceea ce Statele Unite căutau să promoveze: eterogenitate culturală și libertate neîngrădită de gândire.
Autoritarii de astăzi privesc cultura ca pe un instrument indispensabil care ar cădea în mâinile inamicului dacă nu ar menține un control strict asupra ei. Vladimir Putin a încercat să reabiliteze moștenirea de om puternic a lui Stalin, suprimând în același timp eforturile de a scoate la iveală atrocitățile și abuzurile trecutului sovietic.
Rusia a impus utilizarea manualelor școlare rusești în teritoriile ocupate din Ucraina și a vizat muzeele și bibliotecile pe motiv că o națiune și o identitate ucraineană distinctă nu au existat niciodată.
În China, programele școlare, expozițiile, cărțile și filmele urmăresc să consolideze imaginea națională și globală a președintelui Xi Jinping.
Cultura a depășit faza de „bastion al elitelor”, era digitalizării și progreselor tehnologice înseamnă o răspândire în toate sectoarele societății. Guvernele și politicienii – autocrați și democrați – se folosesc de această influență pentru a-și păstra puterea într-un perpetuu război cultural.
