Începând din această vară, toate sticlele de apă din plastic vândute în Uniunea Europeană trebuie să fie prevăzute cu un capac legat de gâtul sticlei.
Dacă capacul este atașat de sticlă, se crede că este mai puțin probabil ca utilizatorii să îl arunce – sticla și capacul vor ajunge să fie reciclate împreună.
Oamenii au început deja să se plângă că nu reușesc să bea din noile sticle pentru că îi încurcă capacul sau pentru că le este greu să toarne din sticlă. Există o soluție, desigur, care constă pur și simplu în smulgerea capacului –dar ar contrazice întregul scop al noilor norme.
Capacele legate de sticle sunt încă un exemplu al modului în care UE își lansează politicile ecologiste fără a ține cont de poziția consumatorilor. Pe bună dreptate, cum să bei dintr-o sticlă cu un capac atârnat care îți zgârie obrazul?
Cei care duc sticlele la reciclare nu le aruncă capacele. Prin urmare, se pune întrebarea care este rostul celor atașate în eliminarea deșeurilor de plastic. În condițiile în care există containere de reciclare în mai toate supermarketurile, cine ar arunca capacul unei sticle, de vreme ce primește banii pe garanție? Nimeni nu umblă cu sticle fără capac.
UE nu ar trebui să impună măsuri aberante doar de dragul ecologiei, ci să atragă consumatorii în circuitul de reciclare.
„Șapte tone de plastic în plus pe an”
De fapt, trecerea la capacele atașate de sticle are efectul opus celui scontat – adică reducerea utilizării plasticului. În timp ce firmele au avut la dispoziție timp pentru a face tranziția la directivă, ale cărei prevederi sunt obligatorii începând cu luna iulie, proiectele s-au dovedit adesea defectuoase, potrivit lui Martin Pärn, designer la Universitatea de Tehnologie din Tallinn.
„Având în vedere plasticul suplimentar, capacele noastre folosesc acum aproximativ șapte tone de plastic în plus pe an. Din punctul de vedere al conservării mediului, este diametral opus a ceea ce ar trebui să se întâmple”, spune Jaanus Vihand, directorul general al unui important producător de băuturi din Estonia.
Capacele sunt adesea fabricate dintr-un alt tip de plastic decât sticla în sine, ceea ce le poate face dificil de reciclat împreună. În plus, nu sunt proiectate neapărat pentru reutilizare din cauza potențialelor probleme de siguranță. Un plastic reciclat nu va sigura perfect etanșarea sticlei, afectând calitatea și prospețimea băuturii.
Dacă UE vrea să fie „prietenoasă cu mediul”, atunci trebuie să țină seama de eficiența măsurilor de mediu și, mai ales, de drepturile consumatorilor.