La Bugatti, opțiunea „carbon expus” presupune ca producătorul să ofere piese de o calitate vizuală impecabilă. Acest lucru se adaugă la constrângerile structurale deja impuse unui Chiron.
În prezent, există două tipuri de piese din carbon în lume: cele care contribuie doar la aspectul vizual și piesele structurale care joacă un rol real în rigiditatea unui automobil.
În aeronautică, sunt utilizate doar cele din urmă. Dar în industria auto, le puteți găsi pe ambele: inserții de carbon la bordul anumitor mașini de top, care nu au decât un scop estetic. Și o carcasă sau caroserie care contribuie la ținuta de drum și la structura generală a unui vehicul.
Bugatti nu este străin de carbon. Dar, pe lângă dificultatea de a proiecta piese perfecte din punct de vedere structural (fără „goluri” între fibră și rășină), există și provocarea de a face ceva frumos. Clienții au acces la mai mult de o duzină de finisaje „carbon brut” cu culori specifice – o adevărată provocare.
Prin urmare, clientul care solicită un Bugatti cu caroserie din „carbon expus” va pune o presiune foarte mare pe constructorul din Molsheim.
Echipa de design cere ca fibrele de carbon să fie aliniate la un unghi de 45°, cu o margine centrală perfectă, potrivit Automobile Magazine. Dacă unghiul este deplasat cu mai mult de 1 sau 2 grade, panoul va trebui refăcut de la zero. În cazul în care oricare dintre fibre nu este aliniată, dacă materialul se sfărâmă sau dacă există lovituri sau cute, panoul va trebui, de asemenea, refăcut.
Există două moduri de a lucra cu carbon. Prima, cea mai complexă și cea mai rară, constă în „țeserea” fibrelor brute (precum firele de mătase). Apoi se injectează rășină epoxidică (turnare prin injecție) și totul este copt la peste 100° pentru a forma piesa finală din carbon.
Cealaltă metodă de fabricare a pieselor din carbon constă în utilizarea rolelor de laminat preimpregnat: fibra este deja amestecată cu rășina. Formele dorite se taie din aceste role mari și se introduc într-o matriță în vid pentru a se întări.
Bugatti nu precizează ce metodă este folosită pentru fabricarea pieselor din carbon. Cea mai mare are o lungime de peste doi metri (panoul lateral) și ar necesita o săptămână de lucru.
Carbonul a devenit o obsesie, dar are o problemă: este practic imposibil de reparat în cazul unui impact sau al unui accident. Dacă însăși structura modelului Chiron (realizată din carbon) este deteriorate, supermașina este aproape sigur gata să ajungă la fier vechi.
Și, din nefericire, carbonul nu poate fi reciclat, deoarece, pentru a face acest lucru, fibra ar trebui să fie separată din nou de rășină.