Invitat la podcastul „Fain & Simplu” al lui Mihai Morar, profesorul Dan Voiculescu a vorbit deschis despre cum a trăit momentul deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție din 11 septembrie 2025, legată de soluționarea dosarului privatizării ICA. ÎCCJ a constatat că, în instrumentarea cauzei, fosta judecătoare Camelia Bogdan a săvârșit abuz în serviciu, reținându-se și intervenția prescripției răspunderii penale; hotărârea a fost semnată de președinta instanței, Lia Savonea.
Mihai Morar a pus întrebarea direct: „acum câteva săptămâni, că judecătoarea a săvârșit abuz în serviciu, ați vrut să plângeți.” Răspunsul lui Dan Voiculescu a fost scurt: „Da.” Jurnalistul a invocat imaginea copiilor din orfelinatele anilor ’90, care „nu mai aveau lacrimi” iar replica invitatului a rezumat starea trăită: „Ăsta e. Ăsta e sentimentul.”
Discuția a ajuns firesc la felul în care îți poți regla emoțiile într-un astfel de context. Întrebat dacă „nu vă vine să înnebuniți, pentru că atunci când nu poți să plângi, să descarci emoțiile…”, Voiculescu a indicat sursa echilibrului personal: „Nu, și nu îmi vine datorită credinței. Adică sunt convins că Dumnezeu va regla lucrurile și pe pământ și în viața de apoi și cei vinovați vor plăti pentru ce au făcut.”
În „testul fulger” din finalul episodului, au apărut și mai multe răspunsuri care explică această atitudine. La întrebarea „În cei trei ani de detenție am învățat că…”, răspunsul a fost: „Că e bine să crezi în Dumnezeu.” Iar despre relația personală cu divinitatea: „Trebuie să nu-i cer nimic și să-i ofer totul.”
Contextul juridic rămâne în atenția publică: presa a prezentat decizia din 11 septembrie drept un moment-cheie în reevaluarea felului în care a fost judecat dosarul ICA și a rolului Cameliei Bogdan în acel complet. Discuțiile vizează atât argumentele din motivare (principiul legalității, aplicarea retroactivă a unor norme), cât și posibilele consecințe procesuale pentru pașii următori.
Pentru publicul „Fain & Simplu”, episodul atinge două planuri care se întâlnesc rar în aceeași oră de interviu: un context juridic complicat, aflat în mișcare, și un registru personal în care un om trecut prin detenție explică felul în care a ales să rămână stăpân pe sine, în ciuda unei nedreptăți care are puterea să doboare destine.
