Asia Express a devenit un laborator de suferință ambalat ca reality show, un loc unde concurenții sunt tratați ca niște eroi din romanele rusești, dar fără profunzimea lor; doar cu rucsacuri, ploaie și camere care filmează fiecare cădere nervoasă.
Antena 1 ridică totul la rang de tragedie modernă, de parcă în spatele premiului ar sta un întreg Minister al Războiului, nu o producție de televiziune.
Serghei și Mara hăituiți ca disidenții din anii de fier, doar că în Asia Express
Episodul din 30 septembrie a servit un moment absurd: Serghei Mizil și Mara Bănică, reduși la rolul de fugari pe străzile din Hanoi, trași de rucsacuri de un localnic care voia bani.
O scenă care aduce mai mult a raport de ambasadă decât a competiție TV, ca și cum Ministerul de Externe ar trebui să emită note diplomatice după fiecare episod. Dar pentru Antena 1, acest tip de umilință e aur pe pâine: drama vinde mai bine decât orice mâncare gătită la foc mic.
Imunitatea ca ștampilă de pașaport cu viză de Asia Express
Anda Adam și Joseph au pus mâna pe imunitatea mică, un fel de viză temporară de supraviețuire, mai puțin despre talent și mai mult despre noroc. În acest spectacol, imunitatea nu e o victorie culinară, ci o ștampilă birocratică care îți prelungește șederea într-o dictatură a ratingului.
Imunitatea mare și teatrul lacrimilor făcut chiar de actori
Pe culmile emoției, Ștefan Floroaica și Alexandru Ion au primit imunitatea mare, acompaniată de scrisori de acasă. Totul s-a transformat într-un teatru al lacrimilor, cu intensitatea unei tragedii grecești, doar că în loc de Eschil avem scenariști de televiziune care știu exact unde să pună muzica tristă pentru audiență maximă.
Manual de manipulare cu rating inclus
Episodul acesta dovedește că Asia Express nu mai e aventură sau cultură, ci o frescă grotesc-solemnă a umilinței contemporane, unde oamenii sunt reduși la simple personaje pe tabla de șah a televiziunii. Antena 1 livrează un amestec toxic: un pic de literarură sinistră, ceva din geopolitică și multă transpirație sub camere, totul pentru ca publicul să simtă că asistă la drama secolului. În realitate, nu e decât un manual de manipulare, scris cu sânge.