Persistența inflației în 2022 ar trebui să crească incertitudinile cu privire la ratele dobânzilor și, în consecință, să conducă la fluctuații semnificative la burse.
Anul a început sub semnul inflației. După o perioadă foarte lungă marcată de absența unei creșteri a prețurilor, această schimbare majoră care a forțat deja băncile centrale să-și revizuiască – uneori radical – politica monetară, nu va fi lipsită de consecințe pentru piețele financiare.
De mai bine de un deceniu, lipsa de dinamism pe frontul prețurilor au oferit băncilor centrale o marjă de manevră considerabilă.
Marii generatori de bani ai lumii au reușit într-adevăr să susțină activitatea economică de îndată ce a apărut necesitatea prin reduceri ale dobânzii sau achiziții de active financiare folosind politici care au răspuns în principal așteptărilor sau exceselor investitorilor, fără nicio constrângere în afară de propriile nevoi.
“Dar asta a fost înainte. Acum, inflația este cea care, după lunga sa eclipsă, „decide” politica băncilor centrale. Nu au de ales decât să se supună cerințelor inflației, deoarece au un mandat specific de la care nu pot deroga definitiv. În acest mandat, stabilitatea prețurilor este esențială; a face compromisuri cu inflația înseamnă a te pune în afara legii”, a spus economistul Frederic Leroux, președintele comitetului de investiții al companiei franceze de administrare a activelor Carmignac.
Rezerva Federală (Fed) și Banca Centrală (BCE) tocmai au trecut de la o poziție de negare a inflației la anunțuri foarte puternice de majorare a ratei dobânzii pentru a lupta împotriva creșterii prețurilor. Această revenire a inflației ca principal determinant al politicii monetare are două consecințe principale pentru investitori.
Primul efect este creșterea incertitudinii în ceea ce privește evoluția ratelor dobânzilor. Un avertisment al impredictibilității destabilizatoare a inflației și a dificultății de a o reduce prin urma unui proces continuu, standardizat.
În al doilea rând, pentru a-și îndeplini mandatul, băncile centrale ar putea fi nevoite să retragă lichiditățile pe care le-au introdus pe piețele financiare de ani de zile, chiar dacă se profilează sau se dezvoltă o recesiune. “Și, după toate probabilitățile, aici ne îndreptăm astăzi în Statele Unite și, poate, mâine în Europa”, a precizat Leroux.
Această configurație economică justifică înăsprirea monetară pentru a se asigura că inflația este suficient de aproape de ținta de 2%.
Totuși, o astfel de înăsprire, într-un context în care consensul pieței nu crede nici în inflația care va fi departe de ținta pe termen lung și nici în creștere susținută și viguroasă, va provoca anxietate.
Schimbarea radicală și recentă de ton a Christinei Lagarde, care prezidează destinele monetare ale Europei, deschide calea unei posibile înăspriri monetare: Banca Centrală Europeană își va majora rata la depozite în a doua jumătate a acestui an și nu va aștepta până în 2023, așa cum se estima anterior.
Cu toate acestea, cea mai mare parte a inflației europene de astăzi are o cauză asupra căreia BCE nu are control: prețurile la energie.
Se prefigurează un an volatil, conchide Frederic Leroux, tendințele inflaționiste au revenit și s-au înrădăcinat puternic în economia mondială.
