A fost interviul unei stewardese devenită Ferrari și a unei jurnaliste devenită prezentatoare de cult prin autosuficiență. O emisiune în care întrebările au fost multe, răspunsurile plate și ego-ul prezentatoarelor – în tandem. Dacă vă întrebați cât de jos poate merge jurnalismul televizat, acest episod cu Romina Gingașu e deja o mostră de entertainment steril în ambalaj de lux.
Denise Rifai – judecătoare pe stil „Salonul de coafură” și pionieră a întrebării fără urmărire
Să ne înțelegem: Denise Rifai are o carismă de ușă încuiată și o teatralitate de prezentatoare de botez. Se uită la invitată ca și cum ar judeca o crimă, dar întreabă dacă e geloasă. Tonul e grav, mimica e sobră, iar părul e tuns de parcă s-a întâmplat ceva tragic în timpul pauzei de masă. Pare constant încruntată că n-a primit decaf-ul corect.
Dar nimic nu e mai ridicol decât întrebarea „De ce nu aveți copii?” – pusă cu o profunzime care merită Oscarul la categoria „Ipocrizie în format 16:9”. Sigur, întrebarea pare curajoasă, dar când Romina răspunde vag, Denise dă din cap cu compasiunea unei mătuși la logodnă. Adică… nimic incisiv, nimic revelator, doar un protocol sec de „am bifat și întrebarea aia șocantă”.
Romina Gingașu: femeia care „l-a construit” pe Ferrari
Șocul real nu vine din răspunsuri, ci din tupeul cu care Romina Gingașu lasă să se înțeleagă că ea, fosta stewardesă, l-a transformat pe Piero Ferrari – bărbatul cu 47 de ani mai în vârstă – într-un soi de gentleman rafinat. L-a pus să se tundă, l-a îmbrăcat, l-a stilizat.
Practic, l-a trecut printr-un filtru de soț perfect și ne vinde ideea că fără ea, Ferrari ar fi rămas un moș anonim cu bani.
Romina nu doar că nu se sfiește să sugereze asta, dar o face cu o naturalețe înfricoșătoare: „Noi ne ajutăm reciproc”, „L-am făcut să arate mai bine”. Ca și cum s-ar vorbi despre un proiect de rebranding, nu despre o relație.

Romina Gingașu – doamna Ferrari care a reinventat roșul, luxul și modestia prefabricată
Romina e întruchiparea paradoxului modern: o femeie care spune că nu o interesează faima, dar apare în toate revistele cu pretenții de elită. A spus „nu” copiilor, dar „da” unei colecții de machiaj, unde cea mai valoroasă nuanță de roșu se obține doar dacă o invoci în fiecare zi timp de trei luni. Sau așa susține ea, cu aerul unei alchimiste de la Dior.
Femeia care a „luptat” cu sistemul din postura de stewardesă pentru a ajunge în vila Ferrari, acum ne predă lecții de self-made woman. Dar fără nicio poveste concretă. Doar lux, eleganță, „nu pot vorbi despre asta” și o grimasă subtilă când vine vorba de origini. Totul învăluit într-o filozofie de Instagram cu filtre: „Trăiește clipa, dar numai dacă e în Monte Carlo”.
Întrebări „grele” într-o emisiune ușoară – când conținutul e de carton lucios
Desigur, Denise a întrebat:
- „Ați fost atrasă de banii lui Piero Ferrari?”
- „Vă simțiți discriminată că sunteți româncă?”
- „De ce nu faceți copii?”
- „Sunteți o femeie întreținută?”
Însă fiecare întrebare a avut fix aceeași intensitate cu care ai întreba „Mai doriți o prăjitură?”. Romina a răspuns ca o miss la concurs: cu zâmbet, cu diplomație și fără conținut. Iar Denise, în loc să forțeze, a încuviințat. Tăcerea era confortabilă pentru amândouă – o echipă de PR perfect regizată.
Cum să construiești un brand de lux cu numele altuia și nuanța imposibilă de ruj
Romina ne mai spune că a lucrat trei luni pentru o nuanță de roșu care nu poate fi replicată. Trei luni! Probabil la umbră, între două zboruri private, înconjurată de pigmenți care răspund doar la ADN-ul Ferrari. Ce ne scapă e altceva: dacă numele era „Romina Popescu”, ar fi durat 30 de ani, nu trei luni. Dar când ești Gingașu Ferrari, și o pată de vin roșu devine „nuanță exclusivistă”.

Când interviurile devin publicitate, iar jurnalismul – spectacol de rochii și ego
Acest episod a fost despre două femei care au în comun fascinația pentru propria imagine. Denise cu tonul ei grav și frizura de neînțeles, Romina Gingașu cu lecțiile de feminitate, ambalate în discursuri despre discreție și sacrificiu. N-a fost interviu, a fost un schimb de priviri reci, vorbe călduțe și branding personal fără substanță.
De fapt, tot ce am văzut a fost o vitrină: un manechin care ne zice cum e viața în lux și o prezentatoare care mimează curajul jurnalistic într-o emisiune unde nimeni nu riscă nimic. Doar publicul pierde timp.
Măcar, la acest tip de „export” suntem pe plus. Mai avem și prin Asia și Emirate și pe toate când le întrebi ce fac, îți raspund: ” am niște proecte ” , da, da, pronunța exact cum am scris.
Două țoape sclifosite, parvenite și narcisiste! Nimic nou în fauna românească!