Cantităţile uriaşe de materiale plastice şi substanţe chimice produse de umanitate depăşesc „limitele planetare” şi ar trebui urgent luată în considerare introducerea unor plafoane de producţie, se arată într-un studiu realizat de Stockholm Resilience Center.
Cu un cocktail de 350.000 de produse sintetice create de mâna omului şi volume considerabile care ajung în cele din urmă în atmosferă sau direct ori indirect în mediul înconjurător, „efectele pe care începem să le observăm sunt suficient de mari pentru a afecta funcţiile critice ale planetei Pământ şi a ecosistemelor acesteia”, a explicat Bethanie Carney Almroth, unul dintre coautorii studiului, într-un interviu acordat AFP.
Acest studiul vine în momentul în care lansarea negocierilor privind poluarea cu plastic „de la sursă la mare” urmează să fie luată în considerare de ONU la sfârșitul acestei luni, la Nairobi.
Cum rămâne cu reciclarea?
Reciclarea dă rezultate mediocre: mai puţin de 10% din plasticul mondial este reciclat, pentru o producţie care s-a dublat din anul 2000 şi culminează în prezent la 367 de milioane de tone.
În prezent, plasticul prezent pe Pământ depăşeşte de patru ori biomasa tuturor animalelor vii.
De câţiva ani, Stockholm Resilience Center desfăşoară cercetări de referinţă asupra „limitelor planetare”, în nouă domenii, printre care se numără schimbările climatice, utilizarea apei dulci şi acidificarea oceanelor.
Obiectiv: stabilirea dacă omenirea se află într-un „spațiu de securitate” peren, sau dacă, dimpotrivă, limitele au fost depășite și amenință viitorul planetei.
„Noile entităţi”, adică toate produsele chimice create de om (plastice, antibiotice, pesticide…) precum şi metalele în concentraţii non-naturale, s-au aflat până în prezent sub semnul întrebării, iar concluzia a fost una complexă.
„Abia începem să înţelegem efectele pe termen lung şi masive ale acestor expuneri”, a spus Carney Almroth.
Direcție greșită
Informațiile despre riscurile asociate acestor produse sunt inexistente sau supuse secretului industrial.
În plus, ele sunt prin definiţie contemporane epocii industriale, spre deosebire de ceilalţi parametri studiaţi referitori la „limitele planetare” ce permit efectuarea unor comparaţii pe o perioadă de 10.000 de ani sau mai mult.
„Vorbim despre 350.000 de substanţe diferite. Nu avem cunoştinţe despre marea majoritate a acestora, despre cantitatea în care sunt produse, despre durabilitatea lor, despre efectul lor asupra mediului ori despre toxicitatea lor. Ţinând cont de aceste fragmente disparate şi de evoluţia în timp, am putea spune că toate săgeţile indică în direcţia greşită”, a subliniat cercetătoarea de la Universitatea din Goteborg.
Chiar şi cele mai cuprinzătoare baze de date, precum „Reach” (Uniunea Europeană), cuprind doar 150.000 de produse, dintre care doar o treime fac obiectul unor studii ample de toxicitate.
Pentru cei 14 coautori ai studiului, „mai avem timp să inversăm această situație, însă avem nevoie de acțiuni urgente și ambițioase la nivel global”.
