Asemenea soldatilor cei mai loiali din razboaiele napoleoniene, procurorii anticoruptie din „nucelul dur” al DNA par sa fi ales sa mearga pe calea „sinucigasa” a devizei „garda moare, dar nu se preda”! Asa ca, schimband din mers dosarele considerate drept prioritare, in Stirbei Voda s-au stabilit deja noile anchete ce vor fi instrumentate cu celeritate. Iar dupa cum se susoteste deja cu ingrijorare la nivelul altor structuri, fara ca opinia publica sau barem clasa politica sa aiba habar, asistam in aceste zile la o adevarata cursa contracronometru in sistem, intre cele doua tabere despartite de o falie tot mai uriasa.
Astfel, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, ultimele „tinte” ale Directiei Natioanle Anticoruptie ar proveni chiar din interiorul sistemului! Si ar fi vorba de oameni care sunt la un pas de a fi numiti pe functii cheie, unele dintre ele chiar la conducerea unor institutii de forta considerate vitale pentru sistemul de siguranta nationala! Asa ca, marea intrebare care macina sistemul in aceste zile este daca procurorii anticoruptie vor apuca sau nu sa-si trimita „tintele” in judecata in timp util pentru a bloca astfel accederea celor vizati pe functii cheie, de pe care ar putea schimba apoi radical balanta Puterii in acest nemilos razboi fratricid. Iar dramatismul acestei curse contracronometru este amplificat si de faptul ca toti cei aflati in vizorul anchetelor de ultima ora preseaza la randul lor pedala politica a numirii urgente in functii, acuzand ca, daca „vor fi facuti” inainte de numire, „contraatacul” DNA ar putea pune definitiv punct planului de „relaxare” pe care se bazeaza noua strategie de securitate.
Dragnea a spus „pas”!
Dupa preluare puterii in urma rezultatelor triumfale de la 11 decembrie, Liviu Dragnea se afiseaza drept un campion la tolerantei, si asta tocmai cand alti lideri infierbantati ai PSD-ului fortau declansareea unei „vendette” care sa se finalizeze cu o uriasa „epurare politica”.
Adica respectarea cutumei pe care nu au tradat-o niciodata politicienii care au preluat Puterea, indiferent de culoarea si doctrina acestora. Numai ca, suprinzator, pentru multi, Dragnea a spus „pas”. Asa ca nu doar ca liberalii recunoscuti si asumati au cam ramas, in genere, in Consiliile de Adminsitratie sau in functiile de conducere detinute, dar razbunarea politica nu a intervenit nici macar la nivelul sistemului. Unde structurile informative defileaza, in mare, cu aceiasi sefi, indiferent ca acestia au fost numiti de Basescu, de Ponta, de tehnocrati sau de diverse increngaturi transpartinice. Iar pentru a intelege mai bine „pacifismul” extrem impus de Dragnea la varful partidului este suficient sa amintim ca nu s-a dat inca OK-ul pentru mazilire nici macar la nivelul Ministerului de Interne, acolo unde soarta conducerii „Doi s’ un sfert” este oricum la mana liderului PSD. Care, mai mult, are deja in buzunar si „lista scurta” cu cele cinci propuneri agreate. Numai ca Dragnea stie foarte bine, mai bine decat multi altii, ca pentru un politician, fie el si unul cu „scoala vietii”, va fi al naibi de greu sa controleze „viesparul” sistemului. Mai ales daca vreme indelungata s-a aflat in „catarea” acestuia. Asa ca a luat decizia ca sa nu se implice prea mult, dandu-le posibilitatea noilor sustinatori din sistem sa spele singuri „rufele murdare” din familie. Si promitand totodata ca va respecta promisiunea de onoare pe care o stiu foarte bine ofiterii de informatii, procurorii si judecatorii ca, vorba ceea, „ce s-a petrecut in Vegas, ramane in Vegas”!
„Tradarile” lui Haineala si Olaru
Caci cine ar putea sa schimbe „casutele” din sistem mai bine decat cineva din interior? Care nu doar ca stiu foarte bine regulile nescrise ale jocului,dar, nu de putine ori, sunt manati si de dorinta unei revanse uneori usor de inteles. Iar doua dintre deciziile luate la nivel inalt dovedesc ca planul lui Dragnea ar putea functiona, daca acesta ar avea si timpul sa-l puna in functionare.
Astfel, dupa cum „National” a dezvaluit cu mult timp inainte de alegerile pentru desemnarea noilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, miza componentei acestei institutii ridiculizate de multi in trecut a devenit una uriasa. Si timpul dovedeste deja ca asa si este, Inspectia Judiciara incepand sa-si intre in paine si sa „muste letal”, loviturile fiind resimtite din plin de catre structurile vizate. Iar episoade precum veritabilul rechizitoriu al procurorului „Portocala” Negulescu poate fi doar inceputul. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, iata, sunt sanse tot mai mari ca tocmai „noul CSM” sa faca in viitorul apropiat numirile pentru posturile de procurori sefi, inclusiv ai Parchetului General sau DNA, din ecuatie fiind scos inclusiv seful statului!
Iar cu toate ca PSD-ul nu a fortat impunerea unor „slugoi de casa” in CSM, au fost voci care au sustinut ca este suficienta accederea unor membri ca veteranul Codrut Olaru aici, mai ales ca acesta are experienta necesara penrtu a stiu unde si ce sa caute. Iar o situatie asemanatoare este si in cazul luptei surde care se da pentru numirea Oanei Schmidt Haineala drept secretar de stat la Ministerul de Interne, si aceasta fiind o procuroare care a activat atata amar de vreme la varful sistemului. Si care, daca a intors armele, ar putea fi un adversar de temut pentru restul sistemului, unul „baricadat” pe pozitiile care, totusi, a adus structurile de forta la cote de popularitate nemaintalnite pana acum. Iar „tradarile” unor nume grele ale sistemului precum Oana Schmidt Haineala sau Codrut Olaru pot avea efecte devastatoare, mai ales ca sunt oameni care stiu unde „sa stranga surubul”…
Acum ori niciodata
Iar in completarea acestui „puzzle” in plina desfasurare de pe frontul Justitiei trebuie amintita si atitudinea celor cunoscuti drept apropiati ai SRI-ului, dar care, odata ajunsi recent pe functii de conducere, refuza sa mai „inghita” propunerile de a-si lua adjuncti drept procurori detasati de la alte structuri sau recomandati pentru intransigenta lor extrema. Asa ca razboiul este unul total, in conditiile in care cei de la DNA stiu ca daca nu contraataca nu doar rapid, dar si decisiv, zilele de glorie ale structurii sunt ca si apuse. In timp ce adeptii din sistem ai „relaxarii” sunt si ei constienti ca, daca tot au intors armele, atunci trebuie sa fie si numiti sau reconfirmati pe functii cat mai repede. Caci altfel, daca se va reusi trimiterea lor in judecata, indiferent de motivatie, vor fi trasi pe o letala linie moarta.
