Continuăm difuzarea înregistrării convorbirii dintre comisarul șef Marius Indrieș și Laurențiu Huică. Primul este șeful Serviciului de Investigare a Criminalității Economice din Poliția Capitalei. Și cel care, chiar mâine ar fi urmat să fie numit șeful Poliției Judiciare a Direcției Naționale Anticorupție.
Laurențiu Huică este cel prezentat oficial, de către Poliție, drept cel mai mare traficant de droguri și cel care a vândut metamfetamină de 500 milioane de euro! Numai că, reținut de polițiști, Huică a fost eliberat ”pe loc” de judecători!
Astfel că preferăm ca, deocamdată, doar să redăm integral convorbirea care avut loc ÎNAINTE de arestarea și eliberarea lui Huică. Cel căruia șeful SICE îi transmitea că ” mă c(…)c în gura ta, o să vezi”… Motivul fiind relația sexuală pe care soția șefului SICE o avea cu inculpatul Huică…
Huică: ”Ai mâncat o pâine de la mine?”
Indrieș : ” Da!”
”M.I. – Mai curând, ca să știi, spre informarea ta, sunt și expert fiscal de la CECAR…
L.H. – S-a întors lumea cu fundul sus dacă Poliția face expertize!
M.I. – Domnu Huică, asta rămâne de văzut…
L.H. – Păi nu, s-a întors… Expertul este o parte neutră într-o dispută, nu poate să fie… Înseamnă că un amărât d’ ăla care este căutat de organe nu are arme legale…
M.I. – Domne, nu ai înțeles nimic…(…) Eu nu ți-am dat ție niciodată m(…)e! Tu mi-ai dat mie! Dar acum ce să zic! Și este și înregistrat când mi-ai dat m(…)e în casă la mine, de față cu doi copii minori…
L.H. – Păi eu înțeleg că de mic se uită la chiloții doamnelor
M.I. – Păi are de la cine învăța! De la mă-sa!
L.H. – E băiat. De la tac-su!
M.I. – Păi mă-sa toată viața nu a știut decât să își dea chiloții jos pe interes. Și când te gândești câtă dragoste a găsit sub burticica aia a ta acolo…
L.H. – Păi nu era burticică, băi băiete, băi…
M.I. – Să știi că am și pozele cu tine de atunci… Și alea din Deltă le am… Eu o să am și prietenă, să știi… Am devenit și expert… Păi eu ajuns la SICE și găsesc dosar… Și nu am nicio treabă, domnu Huică…
L.H. – Șefu…
M.I. – Când am văzut dosarul ăla… Și a venit doamna…
L.H. – Șefu, vezi că sunt zeci de decizii ale Curții Europene de Justiție care spun că în situații din astea… trebuie făcut ceva!
M.I. – Băi, băiete, tu habar nu ai de ce vorbești!
L.H. – Hai nu mai spune…
M.I. – Deci nu instrumentez eu dosarul tău… Am renunțat să îi văd și pe copii… Eu nici în dosarul ăsta al tău… Nu mă implic eu direct… E treaba procurorului și a polițistului de caz… Că semnez eu adresele de înaintare este una…
L.H. – Păi da, dar ai semnat și mailul către nevastă-mea! Știai când ai semnat! Și mailul în 2019 și adresă de înaintare în 2020! Erai același om! Iubitule, noi doi avem o relație personală! Noi am fost la mese împreună! Ai făcut nunta la mine la hotel! Între noi doi este o relație personală!
M.I. – Da, așa este… Dar îți spun eu, dacă nu știa nevastă-ta de voi, fosta mea nevastă avea tupeul să te pună naș! Te-a trecut și pe lista de invitați! Am eu lista…
L.H. – Și eu am lista…
M.I. – Vezi, că eu am vorbit cu soția ta… Și cu domnul Cătălin… Știu foarte bine ce mi-a zis domnul Cătălin… Când i-a spart emailul Ionelei, domnu Cătălin…
L.H. – Asta e infracțiune, măi băiete!
M.I. – El a făcut-o! Și mi-a trimis mie materialele! (…) Eu am vorbit cu ei acum doi ani… Dar nu îi mai contactez…
L.H. – Eu nu înțeleg de ce mai suferi singur ca un prost!
M.I. – Din cauza voastră!
L.H. – Mariusică, tată, mergi băi tată la un psihiatru!
M.I. – Băi Laurențiu, lasă băi dracu cărțile de vizită atuncea…
L.H. – Păi eu sunt reprezentat de acele cărți de vizită! Eu le dau la o mie de oameni pe lună!
M.I. – Băi, eu înțeleg că vrei să faci pe prostul, dar nu îți iese! Băi, lasă-mă în pace!
L.H. – Băi băiatule, Mariusică, tu ori mă subestimezi…
M.I. – Eu nu te subestimez! Băi tată, tu poți să fi cu cine oi fi tu!
L.H. – Cu cine?
M.I. – Nu mă interesează că ești prieten cu Toma Zaharia! Cu Nicolae Berechet! Cu cine vrei tu! Poți să fii prieten și cu Ciucă, prim-ministru al României! Eu nu sunt intimidat și nu o să fiu niciodată, tată! Pentru că în dosarele lucrate eu am aplicat doar legea! Punct!
L.H. – Da, șefu, ești cunoscut în lumea asta a ta… pentru că așa ai făcut tot timpul.
M.I. – Și atunci de ce spui că eu te subestimez? Eu nu te subestimez! Păi eu de ce te-am sunat? Cine mi-a trimis mă, cartea ta de vizită? Ce să fac cu cartea asta de vizită? Să o arunc la gunoi? Băi, pe viitor, îți spun sincer! Orice fel de contacte pe care le mai primesc sau orice fel de recomandări… O să mă fac că nu le-am auzit.
L.H. – Băi, tu trebuie să procedezi conform cărții! Ce reglementări aveți voi acolo…
M.I. – Da, da, așa este! Dar acum, pe de altă parte, în momentul în care am primit acea carte de vizită și acel telefon al tău în care tu mi-ai spus mie să ne întâlnim… Da, și ști ce trebuia să fac, conform cărții? Trebuia să mă întâlnesc cu tine, dar în prealabil să fac un drum pe la DNA. Dar știi de ce nu am făcut-o?
L.H. – Hmmm? Păi te întâlnești cu mine pentru faptul că îmi spui la telefon că suntem șogori! Trebuie să te vezi cu mine ca să îți rezolvi problema asta! Să îți vezi de viața ta! Să nu mai agăți…
M.I. – Îmi văd… Nu o să te mai caut eu pe tine vreodată! Dar nu mă căuta tu pe mine!
L.H. – Dar eu nu te caut, Mariusică! Eu nu cu tine am vorbit!
M.I. – Păi cine m-a mai sunat în septembrie, tată?
L.H. – În septembrie? Când ai vorbit cu cineva din jurul meu? Și ai aruncat petarde!
M.I. – Eu nu am vorbit cu nimeni din jurul tău.
L.H. – Eiii
M.I. – Spune tu cine-i ăla, băi tată, că îi mănânc și c(…)atul de acum 10 ani!(…). Copiii mei au păcatul părintesc de la mizerabila mea soție. Iar această mizerabilă a mea soție mănâncă de pe masa ta! Iar masa ta nu este a cinstei și a onoarei!
L.H. – Domnu Marius, ea mănâncă din salariul ei. Ea are un salariu foarte bunnn în România pentru că ea muncește, își face treaba!
M.I. – Da, își face treaba, semnează ca proasta toate hârtiile tale! Toate mizeriile tale! Asta face! Că știu eu! Cum ai manipulat-o! Și atunci când cu concediul de creștere a copilului! Când a luat bani doi ani de zile de la stat, a stat acasă opt luni și zece zile, și a luat banii în paralel și de la stat și de la tine! Și nu v-am făcut, băi, dosar pe treaba asta!
L.H. – Păi nu trebuia să îmi faci mie dosar, că dacă s-a întâmplat așa ai fost beneficiar direct ai acelor bani!
M.I. – Eu nu am fost, a fost soția mea.
L.H. – Păi și nu aducea acasă banii de la mine, să mâncați toți?
M.I. – Da, asta așa este!
L.H.- Fiecare pâine nu era cumpărată și din banii ăștia?
M.I. – Așa este! Așa este! Așa este!
L.H. – Și când ai aflat de banii ăștia, acuma?
M.I. – Nu, atunci am aflat! Dar eu, ca și soț, nu am obligația să îl denunț pe celălalt soț! Scrie în Codul de procedură…
L.H. – Da, iubitule… Dar, moral, tu ai mâncat dintr-o pâine care zici că era incorectă!
M.I. – Da, așa este, am mâncat… Erau infracțiunile tale. I-ai dat laptop și acasă, ca să lucreze pentru tine! Că nu mai găsești pe altcineva la fel de prost ca soția mea, să îți semneze toate prostiile.
L.H. – De 10 ani de zile, la toate firmele mele este făcut audit extern, este făcută factură…
M.I.(ironic) – Da, da, am văzut… O să se mai vadă… O să iasă adevărul la lumină! Cum a ieșit și cu ASIMED-ul! S-a dus dracu! Ți-a făcut control ASF-ul și ți-a găsit 55 de nereguli!
L.H. – Și care e problema ta?
M.I. – Să dea dracu în așa firmă! Tremura pielea și pe Ionela, că ea figura în acte acolo și habar nu avea! Ea nu știe să facă diferența între polița de asigurare RCA și CASCO, băi băiatule, băi!
L.H. – Și care e problema ta?
(…) Mariusică, vezi că tu ai și scris… Ai scris că e mită, că e corupție… Ai scris, Mariusică!
M.I. – Nu știu… Am scris eu?
L.H. – Las că o să le vezi! Dar tot nu înțeleg rostul acestui telefon! Și faptul că mă ții de vorbă o juma de oră fără să îmi spui nimic!
M.I. – Care este rolul acelui trimis special?
L.H. – Eu nu am trimis personal pe nimeni!
M.I. – Înseamnă că domnul Bogdan Berechet este un mare mincinos! Dar nu are cum să fie, că chiar îl cunosc! Și sunt în relații bune cu el! Putea să îi dea domnului Bogdan Berchet însuși președintele Klaus Iohannis!
L.H. – Nu e feblețea mea!
M.I. – Deci nu mă interesează cine i-a dat cartea de vizită domnului Berechet! Deși știu cine i-a dat-o! Cum știu și legăturile tale în fosta Miliție și Securitate!(…) Combinațiile pe care le-ai făcut cu Mușetescu, care din nefericire, în perioada în care eu îl anchetam, la Parchetul General, a decedat așa, subit…
L.H. – Păi vrei să-mi spui că eu l-am omorât pe ăla?
M.I. – Eu… E concluzia ta…
(…) Să nu mai trimiți soli și cărți de vizită. Mi-a spus ofițerul că la un moment dat ai fost la noi la sediu…
L.H. – Păi am fost la sediu că m-a chemat el! Ce crezi, că mă duc că am treabă acolo?
M.I. – Nici nu mă interesează când vii, pentru ce vii… I-am spus și ofițerului de caz că mi se face greață. Nu i-am spus ofițerului, îți spun ție asta. Dar știi de unde a aflat ofițerul? Pe cuvântul meu, să mă trăsnească Dumnezeu! În niște acte pe acolo, scria Indrieș fostă Ionela. Și a venit ofițerul, care este o doamnă respectabilă, nu o fată de 25 de ani cum trimisul tău special i-a zis lui Berchet, pe care o manipulez eu… Și zice ofițerul…Am verificat persoana asta… Pare că a fost soția dumneavoastră…Da! Și apropo, ofițerul este o doamnă respectabilă… Și este și ea expert contabil…
L.H. – Foarte bine…
M.I. – Și care este chiar o femeie pricepută…(…)I-am spus ofițerului de caz să facă verificări la milimetru și pe fosta nevastă.
L.H. – Credeai că o favorizezi pe ea? Pe mine oricum nu mă favorizai, atâta vreme cât există mesajul în care spui…„Spune-i lui Huică că mă c(…)c în gura lui”!
M.I. – Da, este adevărat, așa este!
L.H. – Păi atunci o să-i dau și eu doamnei inspector, mesajul tău…
M.I. – Păi tu nu ai fost la mine în casă să îmi f(…)i nevasta?
L.H. – Păi vin și eu la doamna inspector cu mesajul tău… Cum pot eu, ca un amărât de contribuabil, să mă lupt cu sistemul în care șeful organizației…
M.I. – Băi, știi de ce mă c(…) c în gura ta? Ți-am spus înainte de dosarul ăsta…
L.H. – Nu, nu, nu… în dosarul ăsta! Îți dau și data tuturor SMS-urilor pe care mi le-ai trimis!
M.I. – Domnule Huică, uite ce îți spun eu! Îți mai dau acum un email, ție personal, dacă te ajută, și îți scriu așa : Mă c(…)c în gura ta! Mă c(…)c, mă c(…) c și iar mă c(…)c!
L.H. – Marius, te rog frumos, hai să închidem civilizat! Eu nu vreau să intru în mlaștina asta cu tine!
M.I. – Eu ți-o spun de pe acum! Data viitoare, dacă se mai întâmplă, indiferent cine o face, și dacă îmi dă cartea de vizită Iohannis, voi deschide procedurile legale!
L.H. – Nu am nimic împotrivă!
M.I. – Poți să vii și cu Toma Zaharia, și cu Nae Berechet, cu ministrul de Interne!
L.H. – Și telefonul ăsta care mi l-ai dat tu… Este o exagerare… O încercare de…
M.I. – Băi, la organul judiciar te duci și îi predai ceea ce trebuie și urmezi procedura legală! Nu trimiți soli la șefii de instituții! Îți spun eu, băi băiete, chem pe toată lumea la audieri! Și pe domnul Berechet, cât este el de director general, îl chem! Îi chem pe toți la audieri! Pe toți vă încing, băi, pe toți! Vă încing! Mor cu voi de gât, băi! Că eu am fost cinstit!
L.H. – Băi, dar procesele alea cu parfumuri? Femeia aia care te-a dat în judecată? În penal! A închis…”!
ASCULTĂ AICI ÎNREGISTRAREA AUDIO (partea 2)
PENTRU PRIMA PARTE INTRA AICI