Așa cum de altfel poate și este normal, de ani buni de zile, statul român și-a asumat rolul de ”frate mai mare” al Republicii Moldova. Cu tot efortul logistic presupus de un asemenea rol de adevărat jucător pe tabla de șah geo-strategică din această parte a Europei. Ce este drept, în ciuda intențiilor mai mult decât lăudabile ale cam tuturor factorilor politici care s-au perindat prin cotloanele Puterii de la București, Chișinăul rămâne încă un ”mister” pentru autoritățile române.
Totuși, prin alegerea Maiei Sandu drept președinte al Republicii Moldova, ”lumea bună” politică de la București a răsuflat ușurată. Sperând că astfel, în urma operațiunilor de această dată reușite ale serviciilor secrete românești, se va putea vorbi și în Republica Moldova de un ”moment zero” al ”resetării naționale”. Ghinion însă… Pentru că odată instalată în fruntea statului, Maia Sandu s-a transformat, practic peste noapte, într-un fel de soră mai mică a lui Klaus Werner Iohannis. Preocupată mai mult de vacanțele private de relaxare pe alte meleaguri, fie ele și cele românești. Dar mai ales de plantarea, în funcțiile cheie ale statului moldovenesc, de cadre provenind aproape exclusiv din ”pepiniera sorosistă”. Și astfel s-a ajuns și la o ”schimbare a macazului” totală. Una care a scos din ”țâțâni” oricum prea tolerantele structuri contrainformative românești…
Cele care de-abia acum se întreabă, la modul cel mai serios, cât de stabilă este ancorarea nu neapărat a puterii politice de la Chișinău, cât mai ales a Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova la ”nava mamă” românească. Pentru că, deși SIS nu poate fi în niciun caz suspectat de rusificare, cu totul altfel stau lucrurile atunci când vine vorba de ”sorosizarea intensivă” a serviciului secret moldovenesc!
Cutremurul de la Esaulenco
În ciuda numelui său de familie, Alexandru Esaulenco s-a dovedit un aliat de nădejde al serviciilor secrete românești. Unul care, într-un benefic climat de discreție totală, a autorizat desfășurarea unor improtante forțe ”logistice” ale sistemului de la București pe teritoriul Republicii Moldova, în perioada campaniei electorale din Basarabia. Ceea ce de altfel a și condus, în bună măsură, la spectaculaosa reușită a ”fragilei” Maia Sandu în fața ”tancului sovietic” Igor Dodon. De asemenea, de la momentul în care ofițerii de legătură care au contribuit decisiv la ”redirecționarea” parcursului internațional al Republicii Moldova mai că ar fi băgat mâna în foc că o variantă mai pro – românească decât Maia Sandu nici că s-ar fi putut găsi, același Alexandru Esaulenco nu a călcat pe niciun ”bec”! Fie el contrainformativ sau al corupției congenitale care macină încă Republica Moldova. Și, cu toate acestea, ”cutremurul” a cărui undă de șoc de-abia acum atinge serviciile secrete românești a venit tocmai de la Esaulenco. Acesta recurgând la o mutare care în niciun caz nu poate fi pusă pe seama unei ”emoții temporare”, ținând cont de statutul de ofițer de informații. Dar mai ales de trainicele parteneriate strategice asumate între SIS și serviciile secrete românești și occidentale în timpul mandatului lui Alexandru Esaulenco în fruntea Serviciului de Informații și Securitate.
Însă, cu toate acestea, un scurt comunicat de presă adâncea și mai mult misterul, decât să îl lămurească, al ”retragerii de bună voie și nesilit de nimeni” a lui Esaulenco.
”În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 753/1999 privind Serviciul de Informații și Securitate al Republcii Moldova , art. 22 alin. (3) din Legea nr. 164/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, solicit eliberarea din funcția de director al SIS, în legătură cu trecerea la alt loc de muncă”…
Acum, greu de crezut că generalul maior Alexandru Esaulenco, după o lungă și spectaculoasă carieră de ofițer de informații, își poate găsi un loc de muncă mai râvnit decât cel al conducerii unui serviciu secret al țării. Mai ales că, totuși, acesta a urmat cariera de ofițer de informații pas cu pas, până la cea mai înaltă funcție din sistemul moldovenesc de securitate. Ca să nu mai vorbim că același Esaulenco a fost perceput drept ”capul de pod” al serviciilor secrete românești în Republica Moldova.
Uite însă că, totuși, există o explicație pentru gestul lui Esaulenco. Retragerea acestuia fiind pusă pe refuzul ferm al generalului maior Esaulenco de a autoriza arestarea mediatică a ”omului Moscovei” Igor Dodon să fie efectuată direct de către ofițeri activi ai SIS, ci nu de cei ai Ministerului de Interne, așa cum prevede legislația moldovenească! Mai ales că Igor Dodon, încă din arestul ”pe bune”, ci nu din cel la domiciliu nu a ezitat să urle ca din gură de șarpe că a fost arestat de SIS la ordinul și sub privirile consilierilor români ai Servicului de Informații și Securitate. Astfel că operațiunea de ”izolare” a încă influentului lider politic rusofon pe fondul invaziei ruse din Ucraina nu doar că a eșuat, dar aceasta a fost deturnată către compromiterea Serviciului de Informații și Securitate și serviciile secrete românești. Cele care cu adevărat îi consiliază activitatea… Dar fără girul de acum fostului director Esaulenco.
”Expert în securitate”…
Și mai șocantă decât ”ejectarea” generalului maior de intelligence Alexandru Esaulenco fiind înlocuirea de îndată a acestuia – și deci dinainte pregătită! – cu Alexandru Musteață. Cel prezentat, într-adevăr, drept ”expert în securitate”. Numai că oricât ai încerca să ”tragi” de CV-ul noului șef al SIS, singura legătură reală a acestuia cu munca de informații poate fi cel mult un stagiu de PR la un ”centru de informare”…
Dar să vedem cum a ”explodat” cariera unui tânăr basarabean care la doar 34 de ani a ajuns practic ”vârful de lance” al serviciilor secrete românești în ”coasta” temutelor servicii rusești GRU, SVR sau FSB. Și asta după ce toată viața lui, la propriu, a ”mâncat o pâine” doar din bursele și ”job”-urile cu denumiri pompoase, dar iz strict decorativ primite din partea a tot felul de ONG-uri aparținând ”Rețelei” de ”Societăți Deschise” ale controversatului miliardar progresist George Soros.
Deci…
”Născut la 30 martie 1988.
Limbi Vorbite: română, engleză, rusă, franceză
Locuri de muncă: 2009 – 2010, Consiliul Național al Tineretului din Moldova, manager proiect
2010 – 2012, Centrul de Informare și Documentare privind NATO în Republica Moldova, expert afiliat
2010 – 2012, Consiliul Național al Tineretului din Moldova, secretar general
2013 – 2016, Fundația SOROS Moldova, coordonator de proiecte
2017 – 2018, Fundația SOROS Moldova, director de programe
2018 – 2020, Fundația SOROS Moldova, director Departamentul pentru Buna Guvernare
2021 – numit membru al Comisiei Electorale Centrale.
Studii
Program avansat în domeniul economiei și drept european – Riga Graduate School of Law, Letonia
Licențiat în științe politice, Studii europene –Universitatea ”Perspectiva – INT” Moldova
Master în științe politice, Universitatea Academiei de Științe a Moldovei
Master în Științe Politice, Colegiul Europei, Bruges, Belgia.
”Puiul lui Hellvig”
Și, totuși, care este miza reală a instalării lui Mustățea în fruntea SIS? Cel care, deși și-a adăugat la CV și tot felul de cursuri cu specializări de ”securitate”, nu este și el decât un ”pui de sorosist”. Urmând traiectoria îndelung exersată și în cazul actualului director al Serviciului Român de Informații! Pentru că, la fel ca Mustățea, și Eduard Hellvig provine tot din ”nesecătuita pepinieră sorosistă de cadre”.
Astel că, la această oră, deja structurile contrainformative iau în calcul, la modul cel mai serios, două scenarii de coșmar pentru credibilitatea sistemului românesc de securitate națională.
1. Mustățea compromite total activitatea SIS, principalul partener extern al SRI și SIE, după ce acesta și-a asumat oficial faptul că este cetățean român!
2. Propaganda operativă va lansa nu doar varianta de lucru a promovării sorosistei Maia Sandu la vârful politicii românești, dar și a cetățeanului român Alexandru Musteață la vârful SRI, după retragerea celuilalt sorosist șef de serviciu, Eduard Hellvig.