Traian Basescu era la apogeul carierei sale. Si, ce-i drept, chiar daca repezirea de a taia un sfert din salariile tuturor bugetarilor din Romania in baza unei prognoze suspect de eronata a Fondului Monetar International incepuse deja sa-i zdruncine soliditatea bazinului electoral, Base era inca „jupanul“ absolut al sistemului. Care, pe atunci, nu devenise inca unul „ticalosit“. Astfel ca, dupa cum bine stiau inclusiv apropiatii sai, planul lui Traian Basescu prevedea ca acesta sa copieze partial scenariul impus cu atata usurinta de catre Vladimir Putin la Moscova.
Drept urmare, fostul presedinte era atat de sigur ca va reusi sa nu piarda contactul cu varful Puterii si sa devina viitorul premier al Romaniei incat nu si-a mai pregatit niciun alt plan B, preferand, in stilul caracteristic, sa joace totul pe o singura carte. Ceea ce si explica „gafa“ politica care s-a dovedit apoi atat de greu de surmontat in lansarea Miscarii Populare de a nu-si pregati niciun urmas la Cotroceni. Oricum, pe atunci, Traian Basescu, cel care nu era obisnuit sa se comenteze vreun ordin de-al sau, fara a fi aici vorba musai de cele oficiale, stipulate prin Monitorul Oficial le-a solicitat, pe canale specifice, celor de la Serviciul de Informatii Externe „capul“ cuiva. Adica dosarul secret cu care l-ar fi putut apoi „inghesui“ incat respectivul personaj politic sa nu se opuna numirii ulterioare a lui Traian Basescu drept „premierul de compromise“. Numai ca, spre stupefactia lui Basescu, oamenii generalului Silviu Predoiu s-au tinut mai tare decat se asteptau ceilalti sefi de structuri care nu indrazneau inca sa ridice privirea in fata lui Base si au refuzat sa indeplineasca „rugamintea de nerefuzat“, dar complet pe langa cutumele servicilor secrete ale acestuia, mai ales ca implica si operatiuni ilegale de filaj.
Drept urmare, dupa cum sustin sursele noastre, in urma „delet“-ului primit de la SIE,pe fostul presedinte l-ar fi apucat pur si simplu pandaliile prezidentiale si atunci, turbat de furie, a autorizat importarea de la americani de tehnica de ultima ora pentru interceptari si filaj. Iar generalii Florian Coldea si Lucian Pahontu s-au repezit sa execute ei ordinele refuzate cu temei legal de catre generalul Predoiu. Si in acel moment a aparut nu doar „sistemul ticalosit“ cu care degeaba se confrunta acum Basescu, cat si o noua forta oculta si de temut in lumea si asa aglomerata a serviciilor secrete romanesti. Pentru ca s-a creat astfel un serviciu paralel de infomatii, care dispunea nu doar de cea mai buna tehnica de filaj si fonduri operative „fara numar“, dar a putut astfel, profitand de mingea la fileu ridicata inconstient de catre suparaciosul Basescu, sa foloseasca resursele umane si tehnice puse la dispozitie cu stiinta „Marinarului“ pentru a-si face propriile jocuri. Care, in unele cazuri, continua si acum, la fel de ilegal ca si la inceput, atata timp cat mandatele judecatoresti de monitorizare nu doar ca nu au fost acordate, dar nici macar nu au fost solicitate vreodata in actiunile de filaj paralel facute in numele lui Basescu!
SIE, rupt de statul paralel
Si cu toate ca, la acel moment, Traian Basescu inca traia euforia de a fi „stapanul dosarelor“, chiar daca SIE indraznise sa faca un pas in lateral, restul structurilor informative s-au inghesuit sa acopere „golul“ astfel creat.
Iar statul paralel a aparut pe doua fronturi distincte, partea de SRI la butoanele caruia se afla generalul Coldea si SPP-ul pe care Lucian Pahontu reusise, in atata amar de vreme de cand se afla la conducere, sa-l impaneze la varful organigramei cu proprii oameni de incredere. Si daca SRI-ul si-a extins imperiul din acel moment in care Coldea a inceput sa practice „jocul dublu“ in fata lui Traian Basescu creand campurile tactice din Justitie, unde au fost apoi executate atatea „tinte vii“ insemnate in urma unor operatiuni de interceptare si filaj pentru care obtineau „en gross“ mandate pe siguranta nationala, indiferent de natura spetei, seful SPP a lucrat mult mai subteran. Mai ales dupa ce tehnica „avangardista“ pentru acele vremuri a ajuns sa fie folosita pentru umplerea cu dosare „sensibile“ a seifului personal pe care Pahontu il are in propriul birou si pe care se bazeaza inca atat de mult. Si atunci cand membrii comisiei parlamentare pentru controlul SPP vor cere situatia mandatelor judecatoresti obtinute pentru actiunile de filaj executate de „acoperitii“ serviciului, vor afla cu stupoare ca acestea pur si simplu nu exista!
Sa predea tehnica!
De asemenea, pe langa clarificarea situatiei mandatelor pe baza carora, in mod normal, ar fi trebuit sa fie efectuate operatiunile de filaj care au vizat inclusiv ofiteri ai altor structuri „nealiniate“ statului paralel, o alta provocare majora pentru Comisia parlamentara de control este identificarea tehnicii folosite in operatiunile paralele de filaj si care ar fi fost „acoperita“ inclusiv in inventarul serviciului.
Dar, totusi, masinile „colorate“ cu tehnica respectiva exista, cei „cu nasul in suflet“ care au participat la operatiunile de filaj de asemenea, astfel ca, da, audierea generalului Pahontu este una mult asteptata de toata lumea. Insa la comisia de control a SPP trebuie sa fie audiati si alti ofiteri superiori care au stiinta de acest „serviciu strict secret“ din chiar sanul SPP-ului oficial. Dupa cum, de asemenea, in cadrul Comisiei de control a SRI, audierea lui George Maior si a lui Florian Codea ar trebui urmata de punerea sub reflectorul intrebarilor si a altor inalti ofiteri care s-au retras intr-un con de umbra de unde se asteapta ca nu-i va mai scoate nimeni…