Serviciile nu mai au pe ce da banii!

Soc financiar in sistem! Unul mare de tot! Dar pe invers fata de majoritatea institutiilor de stat. Pentru ca, pur si simplu, la cererile intempestive ale sefilor structurilor informative, directorii de la Logistica sau alte Directii administrative nu mai stiu pur si simplu ce rapoarte si referate sa inventeze pentru cheltuirea miliardelor de lei ramase in conturi. Asa ca baga la greu orice le trece prin cap, de la adidasi la unelte mecanice si de la „vagoane” de obiecte de papetarie pana la schimbarea pe banda rulanta a plasmelor TV din birouri, desi multe dintre acestea de-abia ce fusesera achizitionate la randul lor anii trecuti. Iar referatele le sunt aprobate pe loc, sub semnaturile sefilor care sunt dispusi la orice forma de „shopping”, oricat de nebuneasca si costisitoare ar fi, decat sa returneze la bugetul central banii care altfel risca sa ramana necheltuiti pana la sfarsitul anului bugetar. Asta desi ar fi atata nevoie de ei, chiar si pentru constructia unui singur spital modern, fie el si unul doar pentru angajatii din sistem si rudele acestora…

Iar in tot acest timp, ce sa mai vorbim atunci de politistii care nu au nici macar hartie igienica la WC-uri sau scaune indeajuns prin birouri, dar si de subofiterii din propriiile echipe de filaj ale serviciilor secrete care continua sa urineze prin sticle, desi parcurile auto inoite peste noapte l-ar face sa crape de invidie pana si pe Ion Tiriac sau alti magnati mari amatori de limuzine. Mai mult chiar, delirul cheltuielilor nejustificate a depasit orice imaginatie dupa schimbarea de la varful Curtii de Conturi. Pentru ca „nea Nicu” Vacaroiu, desi zmeu cu consiliile judetene, primariile si alte institutii locale, a fost intotdeauna mielusel in fata structurilor de forta. Numai ca, dupa ce s-a auzit ca Mihai Busuioc a luat deja in vizor cateva servicii pentru care viitoarele controale tematice nu vor mai fi niste simple „copy – paste” dupa niste banale documente justificative, grosul cheltuielilor nefiind pus la dispozitia inspectorilor Curtii de Conturi pe motiv ca tin de operatiuni sub acoperire strict secrete, lucrurile s-ar putea schimba radical. Si atitudinea Curtii de Conturi sa nu mai fie la fel de timorata ca si pana acum. Iar pentru shopping-ul desantat si fara noima declansat pe acest sfarsit de an exista totusi si o explicatie. Sub nicio forma sefii serviciilor secrete nu vor sa inapoieze barem un leu la buget, desi nu mai au pe ce cheltui banii alocati! Pentru ca, indiferent de criza, de reducerile de la toate ministerele si de cine s-a aflat la guvernare, bugetele structurilor din sistem au fost marite an de an.

Plus ca au primit bani in plus si la rectificarile bugetare operate de-a lungul unui an. Astfel ca sistemul se teme sa nu creeze singur un precedent periculos si ca politicienii sa se destupe la minte, dandu-si astfel seama ca serviciile secrete, in lipsa unor poiecte coerente de investitii majore in propria infrastructura, nu prea au pe ce cheltui banii alocati. Si atunci, normal, sa le taie din ei…

Shopping ca seicii

In aceste zile, prin sistem se hlizeste ofiterimea ca, de departe, cele mai dificile sarcini le revin de indeplinit „izmenarilor” de la intendenta, sefii structurilor de logistica avand de indeplinit „misiunea imposibila” de a cheltui bani, cat mai multi bani din cei ramasi inca in conturile structurilor de forta. Cu toate ca pana si acum sume de-a dreptul astronomice au fost oricum azvarlite pe te miri ce, achizitii care in cele mai multe cazuri zac prin birouri sau chiar prin depozite, nedesfacute nici macar acum din coletele in care au fost livrate. Dar sfarsitul anului se apropie vertiginos si sefii serviciilor secrete si a altor structuri privilegiate si-au dat seama ca ritmul shopping-ului nu este destul de ridicat pentru a fi „tocate” in timp util sumele suplimentare primite prin ultima rectificare bugetara. Una pozitiva, bineinteles, ca in cazul tuturor celorlalte rectificari de pana acum, ca doar a devenit o cutuma a unei clase politice pe cat de debila, pe atat de masochista ca a noastra, de a lua de la Educatie, Sanatate, Cultura sau investitii pentru a se plati „obolul” catre sistem. Asa ca sefuletilor de la logistica li s-a dat mana libera sa-si intre pe deplin in rolul de „seici” si sa cumpere orice le trece prin cap, cu singura conditie ca facturile astfel primite sa acopere pe deplin, pana la sfarsitul anului,  sumele care nu au putut fi inca „tocate” pana acum. Totul pentru ca nu cumva vreo structura din sistem sa pateasca „rusinea” de a fi nevoita sa returneze vreun leu la bugetul de stat…

Dupa limuzine, plasme…

O buna bucata de vreme, pretextul reinoirii parcurilor auto a fost absolut perfect pentru cheltuirea in nestire a sumelor care altfel nu ar fi putut fi risipite sub nicio forma. Mai ales ca, dupa cum dezvaluiam nu de mult, la astfel de tranzactii mai scapa si cate un autoturism de top drept „comision” pe persoana fizica pentru cei care girau contractele.

Dar iata ca, nemaiputand justifica ce fac cu atatea si atatea  masini de lux si nevrand sa creeze cumva vreun precedent prin cumpararea de „cazane” pe patru roti pentru „pulimea” de pe teren, sefii s-au reorientat in ultima vreme pe schimbarea designului interior a birourilor din sediile centrale ale structurilor informative. Unde a aparut plasma langa plasma, de nu mai sunt prize si prelungitoare pentru a le tine pe toate simultan in functiune. Si cum nu mai au unde sa puna unele noi, doar poate sa le monteze pe tavan , „regii banilor” din servicii sunt nevoiti acum sa improvizeze tot felul de achizitii cel putin ciudate, de la obiecte de imbracaminte la diverse masini unelte, musai de la cele mai de fite reprezentante, ca sa fie cat mai scumpe. Si totul doar ca sa cheltuie banii, desi, pana nu de mult, se vorbea totusi, ca sa dam doar un singur exemplu, de constructia unei gradinite pentru copiii cadrelor… Pai parca nu ar fi fost mai onorabila o astfel de investitie…? Sau barem atunci sa faca si sistemul ceva pentru prostime si sa doneze la vedere sumele exorbitante excedentare pentru reabilitarea unui spital sau chiar mai multe, ca bani sunt! Da, dar asa nu ar mai fi loc de „paraindaraturi”…