Sange pe pereti la „Doi s’ un sfert”!

Blestemul care s-a abatut de ceva vreme pe capul serviciului secret al Ministerului de Interne, fie si atat cat a mai ramas din el dupa „decaparea” operata de cate fostul tehnocrat de la Interne, Dragos Tudorache pare sa nu se mai opreasca. Si chiar daca „raidurile” DNA s-au oprit, dupa ce au facut ravagii greu de recuperat de catre membrii „fratiilor” care s-au succedat la conducerea unitatii, iata ca de aceasta data s-a trecut la „next level”.

Si, confirmat pe functie de catre premierul Mihai Tudose cu doar cateva zile inainte ca sa intre in vigoare legea prin care Carmen Dan ar fi putut face ea direct numirea, „Marcu” s-a hotarat sa traga „cu arcu”, „tintele” fiind alese, dupa cum este cutuma, de catre cei de la protectia interna. Oricum, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, in aceste zile a fost declansata o adevarata „noapte a cutitelor lungi”, miza fiind controlul asupra structurii de protectie interna. O miza cu atat mai mare cu cat, de cand DGPI si-a pierdut din fisa postului abilitarea de a face filaj, ceea ce era „arma secreta” a celor care se ocupau cu strangerea de informatii, accentul se pune acum tocmai pe protectia interna.

Linistea dinaintea furtunii

Decimarea structurii informative a MAI s-a derulat nu doar prin „ejectarea” a aproape o mie de cadre catre civilie sau alte structuri ale ministerului, dar mai ales prin defilarea unor sefi ai serviciului, de la Nicolae Gheorghe la Rares Vaduva prin malaxorul Justitiei. Insa in ultima perioada,lucrurile pareau sa se fi linistit, incluisv fosti rivali coabitand prin birouri, mai mult de nevoie, decat de voie, ce-i drept. Si cand toata lumea se astepta ca ministrul Carmen Dan sa deschida pliculetul si sa faca numirea unui nou sef al DGPI, odata cu intrarea in vigoare a unei legi data special in acest sens, premierul Tudose a mutat surprinzator si colonelul Mihai Cristian Marculescu a trecut si peste „hop”-ul confirmarii pe functie. Iar de acum, pentru a fi cu adevarat operationala suta la suta, „Doi s’ un sfert”-ul are nevoie de stabilitate. Care, la ce grupari rivale s-au sfasiat intre ele acolo de-a lungul anilor, se poate obtine fie printr-o reconciliere istorica, fie prin inclinarea decisiva a balantei Puterii catre una dintre factiuni. Iar dupa cum se precipita lucrurile, se pare ca se va merge pe cea de-a doua varianta, cu tot cu victimele pe bune sau colaterale de rigoare…