Nu mai surprinde pe nimeni ca, in Romania zilelor noastre, traim vremuri de-a dreptul halucinante, in care orice este posibil. Inclusiv ca sa aiba sanse de izbanda atacul care, pe cat de ciudat va parea pentru opinia publica, pe atat de usor de descifrat va fi de catre initiatii sistemului. Este vorba despre „blitzkrieg”-ul pe care societatea civila urmeaza sa-l declanseze importiva noii „tinte” desemnate de catre miliardarul George Soros, Serviciul Roman de Informatii.
Pentru ca, practic, in timp ce romanii de rand sunt ocupati sa-si calculeze ratele luate de la banci pentru o „plasma” mai mare, de care oricum nu are nevoie, platind din greu si „utilitatile” umflate peste orice limita de catre multinationalele care detin acest monopol social, in culise se pregateste un adevarat razboi pe viata si pe moarte intre „sorosistii” societatii civile si sereistii” care, mai nou, se vad nevoiti acum sa lupte pe mai multe fronturi. Iar semnalul atacului decisiv a fost dat prin plangerea prealabila si reclamatia administrativa prin care una dintre organizatiile cele mai bine pozitionate public ale societatii civile le-au depus zilele acestea impotriva Serviciului Roman de Informatii. Si ceea ce uimeste cel mai mult in acest demers este pretentia societatii civile care vrea „sa oblige SRI-ul sa declasifice informatiile clasificate, inclusiv cele transmise beneficiarilor”. Iar termenul de „a obliga” nu lasa loc de interpretari cu privire la incrancenarea cu care se va desfasura acest proces. Adica, daca judecatorii ar da unda verde pentru aceasta cerere juridica fara precedent, principalul serviciu de informatii al tarii ar urma sa puna la dispozitia unor ONG-uri cunoscute in societatea civila drept „sorosiste” rapoartele informative clasificate drept secrete de stat si pe care ofiterii de informatii le-au transmis oficial catre Presedintie, Guvern sau alte institutii ale statului roman!
Pipidi. Mungiu Pippidi!
Iar „varful de lance” al acestei ofensive este Alina Mungiu Pippidi. Cea care, daca va reusi sa aplice SRI-ului o lovitura decisiva precum desecretizarea rapoartelor informative catre alte institutii, va deveni cu siguranta unul dintre cei mai influenti jucatori de pe „piata romaneasca”. Una ale carei resurse par inca inepuizabile, din moment ce „batalia pentru Romania” se pastreaza atat de crancena… Insa dincolo de orice comentarii asupra unui demers, pe cat de legal, pe atat de justificat poate si din punct de vedere al unei societati civile, surprinde totusi justificarea ca SRI-ul nu ar fi sesizat „buna credinta” a solicitarilor societatii civile privind declasificarea secretelor de stat. Asa ca ramane ca Justitia sa se pronunte daca „buna credinta” este sau nu mai presus de „siguranta nationala”. Si, culmea este ca, orice hotarare definitiva vor pronunta magistratii, deja „cutia Pandorei” a fost deschisa de catre Alina Mungiu Pippidi. Pentru ca daca SRI-ul va fi „obligat” sa-i puna la dispozitie secrete de stat care vor urma sa fie folosite cu „buna credinta”, atunci se poate spune din start ca sistemul a pierdut meciul cu societatea civila. Iar daca Justitia va da „delete” acestei solicitari fara precedent, atunci serviciile secrete nu doar ca vor respira usurate dupa ce le-a trecut „glontul pe la ureche”, dar si isi vor intari considerabil pozitia, nemaiacordand atata atentie „looser”-ilor din societatea civila, fie si ea una care a schimbat cat ai bate din palme guvernul cu cea mai solida majoritate parlamentara din ultimele doua decenii.
Hellvig, pe persoana fizica
Insa in toata aceasta poveste un alt aspect este extrem de important. Pentru ca, pana acum, SRI-ul a refuzat cererea societatii civile, invocand prevederile legale in vigoare. Numai ca reactia „civililor” este unul cel putin surprinzator, Alina Mungiu Pippidi cerand sprijinul personal al lui Eduard Hellvig. Iar pretextul acestei schimbari de macaz se datoreaza faptului ca societatea civila acuza ca „raspunsul SRI nu este asumat de nicio persoana fizica”!!! Ceea ce chiar ca ar fi fost o premiera absoluta in istoria tuturor serviciilor secrete din lume. Asa ca a urmat o „reclamatie administrativa adresata personal Directorului SRI, in calitate de conducator al Serviciului”! Si din acest moment lucrurile devin cu atat mai interesante de urmarit, cu cat acum, strict „pe persoana fizica”, Eduard Hellvig este pus in ingrata situatie de a se pronunta daca, „in calitate de conducator al Serviciului”, are alta pozitie decat cea deja asumata oficial de catre SRI cu privire la declasificarea catre societatea civila a secretelor de stat.
„Pisica moarta” Condrea
De asemenea, o alta coincidenta stranie pentru cei care incearca inca sa se orienteze informativ in „hatisul” serviciilor de la noi este cea referitoare la faptul ca motivul declansarii acestui atac pe toate fronturile este scandalul „Hexi Pharma”. Unul din care imaginea SRI-ului a iesit mai mult decat sifonata, desi exista voci care sustin inca vehement ca pe viitor s-ar putea dovedi intr-adevar ca „Hexi Pharma” are legatura cu serviciile, dar in niciun caz cu cel in care directorul este abordat „pe persoana fizica”. Ceea ce ar da o cu totul alta greutate teoriei ca, dincolo de duritatea cuvintelor, „pisica moarta” Condrea chiar a fost aruncata in curtea SRI-ului condus inca operativ de „inamicul public numarul unu” al societatii civile, Florian Coldea…
Gura lui Base adevar graieste
Desigur ca, scriind aceste randuri, exista riscul de a fi catalogat din start drept „acoperit” al „diviziei de presa”. Cu toate ca, repet, doar Justitia se poate pronunta daca societatea civila are sau nu „buna credinta” de a jongla public cu cele mai ascunse secrete ale statului roman. Insa, in acelasi timp, exista indicii ca, desi multi nu-si doresc, se apropie cu adevarat si momentul in care vor iesi la iveala adevaratii „acoperiti” din presa. Si cu toate ca acest subiect mai mult decat delicat a fost bagatelizat de „spovedania melodramatica” a colonelului Turcescu, totusi ramane interesant de vazut daca se va confirma sau nu informatia prezentata in exclusivitate de catre „National” cu privire la faptul ca Serviciul de Informatii Externe isi permite sa plateasca lunar, „la negru”, cu 8.000 de euro un jurnalist. Asta in conditiile in care elitele pe bune racolate in ultimii doi ani de catre generalul Silviu Predoiu au si parasit timpuriu Serviciul, din cauza salariilor umilitoare primite. Iar in aceasta conjunctura nu putem trece cu vederea si intrebarea transanta adresata de catre Traian Basescu ministrului Justitiei, Raluca Pruna, cu privire la apartenenta acesteia la SIE. Ca, in fond si la urma urmei, romanii cred inca in proverbele populare precum cel cu gura pacatosului adevar graieste…