Cel putin deocamdata, singura urmare practica a lansarii oficiale a „Scutului de la Deveselu” a fost reprezentata de galceava „tatelor” politice mioritice. Pentru ca, daca unii s-au impaunat pe „facebook” ca au prins loc pe scaun langa „stapani”, altii au strambat din nas ca ei oricum nu veneau, chiar daca ar fi fost invitati. Desigur, cea mai amuzanta iesire publica a fost tot cea a lui Traian Basescu, fostul presedinte sustinand ca el ar fi fost de fapt invitat la deschidere, dar la cea „originala”, nu la „reluarea” de acum.
De asemenea, sosirea mai-marilor NATO la „Budapesta” cu acest prilej a starnit si o galagioasa luare de pozitie prin care partenerii occidentali au dat asigurari ca nicio racheta de la Deveselu nu este indreptata catre Rusia. Ceea ce nu a facut decat sa demontreze ca, in timp ce mii de teroristi ISIS au fost primiti cu bratele deschise in UE si colinda acum marile capitale in cautare de noi prozeliti, obsesia NATO ramane tot Moscova. Numai ca, de aceasta data, administratia de la Kremlin, spre surprinderea analistilor militari, nu a facut deloc criza de isterie asteptata de toata lumea. Iar la „aroganta” NATO, Vladimir Putin nu a facut decat sa avertizeze scurt si la obiect Romania ca nu face deloc bine ca a intrat in acest joc si ca Rusia va lua toate masurile care se impun. Masuri care nu inseamna nicidecum ca Putin va trimite tancurile, avioanele sau navele militare spre Romania, mai ales ca noua strategie geo-politica se bazeaza acum, mai mult decat oricand, pe „omuletii verzi”…
Cam mic scutul…
Oficialitatile militare au dat asigurari ca sistemul anti-racheta instalat in Romania este unul de ultima ora, desprins parca din Star Treck. Asa o si fi, nimic de zis, numai ca tot aceiasi responsabili recunosc, cu jumatate de gura, ca „scutul” ar rezista la doar 20-30 de rachete trimise spre flancul estic al Europei. Adica un procent infim, de doar cateva zecimi, din totalul arsenalului aflat oricand la dispozitia lui Vladimir Putin. Care, daca tot apasa pe buton, o poate face si pentru cateva sute sau mii de rachete, nu doar pentru doua duzini. Asa ca, din acest punct de vedere si mai ales la cat de „pricajit” este in realitate scutul care ar trebui sa ne protejeze de un atac venit dinspre Est, chiar ca „Armata Rosie” nu are de ce sa isi faca griji. Si, totusi, pe „Tarul de la Kremlin” pare sa il fi scos din tatani operationalizarea bazei de la Deveselu. Iar faptul ca a preferat sa transmita un avertisment sec, in locul obisnuitei retorici folosite pana acum la Kremlin pe aceasta tema nu are in niciun caz menirea de a linisti oficialitatile NATO si cu atat mai putin pe cele de la Bucuresti.
Care, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia naostra, s-au pleostit si mai mult in ultimele zile, cand servicii secrete occidentale partenere au transmis ca, intr-adevar, Moscova „coace” ceva…
Destabilizare cu orice pret
Insa serviciile de informatii aliate nu iau in niciun caz in calcul o interventie militara directa a Moscovei impotriva Romaniei. Numai ca, pentru ca tara noastra a fost cea mai „coltoasa” la adresa Rusiei, inca de pe vremea lui Traian Basescu, se ia cu atat mai mult in considerare o posibila optiune a Moscovei de a transmite un semnal clar comunitatii internationale ca nu permite astfel de „obraznicii”, precum cea de la Deveselu. Iar dupa ce occidentalii au mutat decisiv in Ucraina, unde au reusit sa-i dea de lucru Rusiei, dupa ce au destabilizat situatia acolo, se asteapta acum replica Moscovei. Care va incerca, la randul sau, sa destabilizeze un aliat cheie al SUA. Iar pe acest fond se vehiculeaza tot mai insistent ca „aleasa” ar putea fi tocmai „credincioasa” Romanie, ultima „insula” pro-americana din zona. Mai mult, scenariul luat tot mai in serios de catre serviciile noastre prevede iscarea unor evenimente violente in aceasta toamna. Cand exista suspiciuni ca „omuletii verzi” ai FSB, dar si puternicele grupuri transpartinice de lobby platite „regeste” de Moscova ar putea incerca sa deturneze „vocea strazii” si manifestatiile prognozate intr-o perioada dificila, cu o clasa politica sfasiata de campania electorala. Dar si cu un guvern tehnocrat aflat pe ultima suta de metri si cu un „linsaj” politico – mediatic tot mai fatis la adresa unei anumite parti a serviciilor romanesti.