Slugărnicia demnitarilor statului român atinge noi cote alarmante. Cu toate că era greu de crezut că vor putea fi chiar atât de ușor de depășit ”recordurile personale” ale miniștrilor fostelor guvernări. Indiferent de culoarea lor politică. Și chiar dacă ”linsul clanțelor” ambasadelor străine devenise un adevărat sport național pentru aleșii României încă din perioada unui Traian Băsescu președinte – jucător, între timp lucrurile s-au mai clarificat. Dar doar în sensul că deja este înghesuială mai ceva ca la promoțiile la tigăi ieftine pentru ca mai-marii care dau poporului român lecții de moralitate să apuce să pupe vreun ”dos” oarecare de peste Ocean.
Numai că, dacă își închipuie cineva că excesul de zel este fie unul dezinteresat, fie că este făcut doar din spiritul de turmă care călăuzește debila clasă politică românească de atâta amar de vreme se înșeală amarnic. Pentru că nu este ”ghiocel” care să nu ceară ceva în schimbul obedienței totale față de noua ”Înaltă Poartă” de la Washington. Dar pe persoană fizică, bineînțeles, ci nu în interesul statului român. Iar ultimul nume greu pe această listă practic nesfârșită este cel al ministrului Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu.
Maior, de neatins
De ceva vreme, Bogdan Aurescu nu mai are liniște. Și nu ne referim aici musai la permanentul scandal ”lacrimogen”din sediul Ministerului Afacerilor Externe, acolo unde bietul Aurescu are ”două cabinete doi”! Certurile dintre cele două făcând deja deliciul diplomaților din Centrala MAE. Numai că ministrul de Externe este chitit să facă absolut orice, doar pentru a putea pleca în Statele Unite ale Americii. Nu în vacanță, desigur, ci la post! Unul diplomatic! Numai că după victoria lui Joe Biden, poziția lui George Maior a devenit practic una de neclintit. Apropierea actualului ambasador român în Statele Unite ale Americii de tabăra democrată fiind una atât de evidentă, încât până și ambițiosul Aurescu a trebuit să se consoleze cu gândul că nu prea are cum să îi ia locul lui Maior.
Forțează rocada cu Jinga!
Numai că, după ce a tăiat Washington-ul din capul listei, ministrul de Externe își concentrează acum toate eforturile pentru New York. Acolo unde își dorește atât de mult să ajungă ca și ambasador al României la Organizația Națiunilor Unite.
Cu toate că ”rocada” pe care Bogdan Aurescu o tot încearcă pare și în acest caz o adevărată ”misiune imposibilă”. Numai că scenariul rocadei MAE – ONU între Bogdan Aurescu și Ion Jinga nu a primit până acum ”avizele” necesare, în ciuda insistenței celui dintâi. Și asta pentru că și Jinga este o ”nucă” diplomatică greu de spart, acesta fiind cunoscut în sistem drept ”omul britanicilor”. Impresionant fiind și CV-ul celui căruia Aurescu vrea să îi ia locul la ONU, oferindu-i la schimb conducerea Ministerului Afacerilor Externe. Ion Jinga intrând în MAE pe 1 noiembrie 1992, ocupând pe rând funcțiile de secretar III la Direcția Uniunea Europeană, apoi secretar I, consilier, adjunct al ambasadorului și însărcinat cu afaceri a.i. la Misiunea României pe lângă Uniunea Europeană de la Bruxelles.
Între 2002 și 2003 a fost director general pentru Uniunea Europeană în MAE și membru al Delegației României la Convenția privind Viitorul Europei, care a pregătit Tratatul de la Lisabona. În 2003 a fost trimis ambasador în Belgia, iar din 2008 în Marea Britanie. Acolo unde, la plecarea sa, fapt fără precedent pentru un diplomat român, a făcut subiectul unei moțiuni a Parlamentului Britanic, prin care Camera Comunelor a salutat activitatea sa! Iar din august 2015 acesta este ambasadorul României la ONU, acolo unde a ocupat mai multe funcții de conducere ale unora dintre cele mai importante comisii ale Organizației Națiunilor Unite. Astfel că, având tot sprijinul Londrei și al Bruxelles-ului s-ar părea că Jinga nu are de ce să își facă griji. Însă cutuma diplomatică prevede un maxim de șase ani în ceea ce privește activitatea unui ambasador la ONU. Iar cum Jinga este la New York din august 2015, devine de înțeles de ce se agită atât de mult Aurescu în aceste zile pentru a îi lua locul…
Nu e Zuckerman, e Muniz!
Iar disperarea lui Aurescu pare a fi atât de mare, încât pentru acesta nici măcar nu mai contează că, după ejectarea ”atârnătorului” Adrian Zuckerman de la post, Statele Unite ale Americii nici măcar nu mai au un ambasador plin la București.Locul acestuia fiind ținut momentan de însărcinatul cu afaceri ad interim, David Muniz. Uite însă că ministrul român al Afacerilro Externe se mulțumește și cu sprijinul acestuia, astfel că Aurescu tocmai ce avut o întâlnire cu un ”fake ambasador”. Pe acre l-a asigurat că România va onora orice comandă a partenerului strategic. Mai mult decât atât, Aurescu a plusat la ”foaia de parcurs” transmisă de la Washington, astfel că ministrul de Externe a ajuns să le ceară americanilor să trimită și mai multe trupe militare în România! Unele care însă, după modelul deja brevetat la Mihail Kogălniceanu, vor staționa aici tot pe banii statului român! De asemenea, în cadrul întâlnirii de la sediul MAE, ”ministrul Bogdan Aurescu a evidențiat importanța realizării proiectului feroviar Constanța – Gdansk 9(Rail2Sea) și a celui rutier Via Carpathia”. Și uite cum partea americană a aflat cu stupoare că România a făcut deja primul pas concret pentru realizarea căii ferate Constanța – Gdansk…
Totul după ce prefectul Bihorului a anunțat că a obținut avizele necesare pentru proiectul de electrificare și reabilitare a căii ferate Cluj Napoca – Oradea – Episcopia Bihor. Obiectiv în valoare de 7,3 miliarde lei. Numai că, surpriză, ceea ce nu a mai fost informat Muniz – și probabil că nici nu îl interesează! – este că această cale ferată promisă de americani se face în cea mai mare parte prin finanțarea Uniunii Europene! Astfel că este de așteptat ca Bruxelles-ul să ia din nou foc aflând că finanțarea acordată pentru proiectul Cluj Napoca –Oradea – Episcopia Bihor figurează la București ca fiind ”investiție americană”… Însă cel mai mult Aurescu ”s-a zbătut ca un leu” pentru ”continuarea cooperării de succes româno – americane în domeniul nuclear civil”! Care ”continuare”? Că la Cernavodă au construit canadienii, cu tehnică franceză! Singura ”decodare” a mesajului lui Aurescu fiind că România va plăti fără să crâcnească ”linia de credit” de 7 miliarde dolari deschisă de SUA pentru Cernavodă, cu tot cu dobâzile aferente. Și asta în condițiile în care contractorul este o companie americană! Ca și contractele militare de alte miliarde bune, cu tot cu dobânzi! Ca și contractele pentru calea ferată, cu tot cu dobânzi! Ca și contractele pentru Via Carphatia, considerată încă de pe acum o nouă ”afacere Bechtel”. Astfel că Aurescu și-a cam luat angajamentul că jumătate din bugetul României alocat viitoarelor investiții va ajunge direct în conturile americanilor.
Sistemul zice ”Bogdaproste”
Înainte de ieșirea ”sinucigașă” de la Palatul Cotroceni cu privire la înțelegerea secretă pentru ”vânzarea Ardealului” Ungariei, Klaus Iohannis a avut o ultimă convorbire cu Bogdan Aurescu. Iar această informație a inflamat din cale afară toată tabăra prezidențială, de la cei mai apropiați politicieni din jurul șefului statului, până la liderii serviciilor secrete. Cei care au trebuit să ”deconteze” apoi această intoxicare fără precedent a șefului statului. Astfel că inițiații sistemului și-au adus imediat aminte că Bogdan Aurescu este de fapt ”ucenicul lui Adrian Năstase”, protectorul său de care nu s-a dezis nici astăzi! El fiind singurul recuperat miraculos din Cabinetul Ponta, unde era tot ministru de Externe! Iar acest statut de ”Hopa Mitică” al lui Aurescu nu se datorează atât pledoariei de la Haga scrisă de altcineva în cazul Insula Șerpilor. Și nici vechii colaborări cu ”Societatea Deschisă” a lui George Soros. Ci mai degrabă statutului de negociator șef al Acordului româno – american privind apărarea anti-rachetă. Acord în urma căruia și astăzi Guvernul României trebuie să umfle regulat conturile samsarilor americani de armament. Astfel că sistemul ar zice ”Bogdaproste” dacă ar scăpa de Bogdan Aurescu. Și mai ales dacă succesorul acestuia în fruntea MAE va fi stabilit de consilierul prezidențial Lazăr Comănescu…