Cuprul este deja ”monedă forte” pentru orice stat care se respectă, ținând cont de actualele realități geostrategice. Ca să nu mai vorbim de uraniu…
Astfel că decizia de a vinde unele dintre cele mai importante zăcăminte de cupru aflate deja în proprietate, tocmai după ce prețul cuprului a explodat la nivel mondial, chiar nu poate fi privită drept o decizie strict politică… Economică… Sau de oportunitate…
Avem raportul!
Astfel că, pentru a descâlci pe deplin operativ ”ițele” extrem de încurcate ale unui scandal cu vădit iz de spionaj, prezentăm fragmente din rapoartele intrate în posesia noastră. Unele care, la momentul lor au mai avut meritul de a trezi din ”adormirea” lor de-a dreptul ”masonică” structurile contrainformative ale statului român. Atâtea câte au mai rămas din ele, ce este drept…
Astfel că, deocamdată doar ”ca să se știe că se știe”, să vedem de ce nu toată ”lumea bună” a sistemului a fost încântată de ”decizia de oportunitate” a înstrăinării celui mai strategic zăcământ de cupru al României către un ”beneficiar final” care se pare a fi nimeni altul decât Necmettin Bilal Erdogan! Da, da, însuși fiul președintelui turc Recep Erdogan, mai ales că ”Sultanul” devine pe zi ce trece un personaj tot mai puțin ”frecventabil” de către diplomația occidentală…
” (…) Cel puțin în ceea ce privește încercările externe de transformare a țării într-o productivă colonie economică. Pentru că, după ce am dezvăluit complexitatea rețelei în spatele căreia există informații convergente că s-ar afla însuși Necmettin Bilal, fiul autoritarului președinte turc Recep Erdogan, ies la iveală noi amănunte mai mult decât îngrijorătoare. Și care indică clar o activitate intensă a agenților turci în România. Ankara părând chiar a prelua, sub ochii partenerilor strategici americani, sferele de influență ocupate până în urmă cu ceva vreme în urmă de către oligarhii ruși (…) și (…) aflați la dispoziția Moscovei. Influența companiilor turcești (…) și (…), acoperire pentru activitatea Agenției turce (…) ocupând deja segmente întregi ale economiei românești. Pentru care ofițeri superiori din cadrul Serviciului (…) și demnitarii (…) au ajuns să facă demersuri specifice agenților de influență. Constatăm astfel o vulnerabilitate „ascunsă” la securitatea națională, documentarea contrainformativă identificând folosirea agenților de influență pe deplin acoperiți (…) și (…).”
MINECO este ”veriga lipsă”…
”Aceasta fiind principala concluzie a raportului contrainformativ care a dus la destructurarea, fie ea și doar parțială, a unei dintre cele mai influente agenții străine care a acționat în ultima perioadă pe teritoriul României. Iar acum, deși dosarul s-a finalizat inclusiv cu condamnarea definitivă a unui judecător, subiectul a revenit în realitate. Iar explicația este cât se poate de simplă, ținta operațiunii MINECO – NAVIP fiind zăcămintele de cupru de la Moldova Nouă. La fel cum, concomitent, a fost declanșat un adevărat ”atac raider” privind preluarea și a zăcămintelor de uraniu… Aceeași schemă fiind folosită și pentru forțarea închiderii Combinatului de Oțeluri Speciale de la Târgoviște.
Noua operațiune (…) a fost declanșată în urma anchetei privind afacerea transfrontalieră MINECO. În documentarea contrainformativă a structurii noastre intrând (…),(…),(…), identificate ca fiind implicate în afacerea MINECO.”
Suspecți de spionaj!
Fiind vorba aici de la miliardari cu triple cetățenii, oligarhi moscoviți, fugari sârbi, luptători în trupele paramilitare și până la firme elvețiene, britanice sau în regim offshore, inclusiv experți ruși suspectați de spionaj și un judecător român corupt.
Rețeaua MINECO – NAVIP dovedindu-se, cel puțin în primă fază, o ”afacere în familie” a serviciilor secrete din Federația Rusă și Serbia. Desfășurată în România, sub ”acoperirea neutrei” Elveția! Astfel că misiunea ofițerilor români de contrainformații care au lucrat la acest dosar de spionaj nu a fost deloc una ușoară. Totuși, s-a reușit penetrarea informativă a rețelei sârbo – ruse de preluare a zăcămintelor românești de cupru, chiar dacă ulterior aceasta a căzut în sfera de influență a agenției turce (…).
Astfel că, deși acționariatul NAVIP era unul special diversificat, s-au putut totuși identifica principalii doi jucători majoritari care controlau acest ”hub” de interese transfrontaliere, după privatizare. Este vorba despre Dimitrije Aksetijevici, fondatorul MINECO și Goran Marinkovic, proprietarul firmei ”Marinkovic Commerce”, din Bosnia și Herțegovina.
În acte, MINECO deținând 22,19 % prin intermediul ”vehiculului” financiar”Lofi Investment”, în timp ce ” Marinkovic Commerce” are 32% din fabrica de alcool. Cele două grupări fiind însă asociate însă și în ”Lofi Investment”, unde MINECO deține 90%, iar Marinkovic restul acțiunilor.
Acționând coordonat, cele două entități identificate au deținut practic controlul absolut asupra NAVIP, până la momentul suspectei declarări a falimentului.
Astfel că, în Serbia, grupul MINECO este strâns legat de ”prăbușirea controlată” a NAVIP, unul dintre cei mai importanți producători de alcool din fostele republici ex-iugoslave.
Căzuți pe tehnică
Și pentru a înțelege pe deplin pe mâna cui s-a intenționat inițial să se de zăcămintele de cupru ale României, trebuie specificat că, în Serbia, compania NAVIP a devenit centrul unui important scandal. Totul după ce poliția sârbă a arestat mai multe personaje din conducerile celor două companii, pentru abuzuri și fraude comise în afacerea NAVIP. Totuși, Aleksandar Andrejevic, directorul MINECO, acuzat oficial în acest dosar a reușit să fugă la timp din Serbia. Asta după ce Mandic a căzut pe tehnică, alături de chiar fugarul Aleksandar Andrejevic, pe parcursul negocierilor purtate cu partenerii români implicați în această afacere. Înregistrările efectuate în Hotelul ”Pullman” din București indicând clar cum Andrejevic îl numește pe Mandic ca fiind unul dintre cei care se va ocupa ca șpaga în valoare de (…) să ajungă clandestin în localitatea sârbă Balta Albă. De unde banii urmau să fie ridicați de către Iacob Chișărău, nimeni altul decât directorul Moldomin. Schemă de finanțare la care s-a recurs întrucât Andrejevic nu putea să meargă personal în Serbia, fiind căutat de autorități în urma reținerilor din dosarul NAVIP. Astfel că, după cum redau stenogramele din interceptările din data de (…), din camerele (…) și (…), etajul (…) ale Hotelului ”Pullman” din București, Andrejevic le spune lui Iacob Chișărău și A.R., că ”la locul stabilit vor fi oamenii de la Londra, aflați deja la Belgrad”.
În stenogramele interceptărilor fiind identificat și numele lui Sava Mandic și Dimitrije Aksentijevic. În dosarul înregistrat cu nr.(…) la Structura Centrală a (…) mai apar și numiții S.C.; R.A.; B. S. și Mikhail O.”… Firma din Turcia a fost reprezentată legal de…
În cele din urmă a fost anunțată și oficial preluarea zăcămintelor strategice de cupru ale României – stat membru al Uniunii Europene! – de către compania turcă Eti Bakir.
În urma informațiilor privind intermedierea afacerii de către Victor Ponta, acesta asigurând public că ” firma din Turcia a fost reprezentată legal în procedura de licitație de un avocat. Eu sunt suspendat din Barou, deci nua veam cum să îi reprezint. Dra cunosc foarte bine firma din Turcia și mă bucur foarte tare dacă, după 13 ani, se redeschide în România un proiect atât de mare și important.”
Și în urma banalelor verificări de rigoare, da, Victor Ponta nu a fost reprezentantul legal al companiei turce în derularea afacerii. Ceea ce și era de așteptat. Numai că, acum, după ce a trecut ”timpul necesar”, există informații că ”s-ar putea închide cercul”…
ULTIMA ORĂ! Cu sau fără legătură cu redeschiderea acestui dosar – doar procurorii pot ști! – există informații privind continuarea anchetei privind și implicarea ”zonală” a așa-numitului ”Grup de la Șimian”. Astfel că Ion Mocioalcă s-ar putea să nu fi făcut chiar cea mai bună mișcare atunci când a mers din nou pe mâna ”Patriarhului” Ilie Sârbu…