Aproape ca nu mai este zi in care vreun demnitar roman sa nu plece la “prelucrat” in Statele Unite ale Americii, pentru a-i asigura pe “noii stapani” de peste Ocean ca, odata sparta “pusculita” guvernamentala, tot “maruntisul” de miliarde de euro, ramas dupa acoperirea ajutoarelor sociale fara “de numar” va fi cheltuit numai in bazele parteneriatului strategic intre cele doua tari. Si uite cum, dupa perioada guvernarii tehnocrate, in care “bruxelezii” lui Ciolos faceau saptamanal naveta in Capitala Belgiei, dar considerandu-se in Romania ca fiind in delegatie, actuala coalitie guvernamentala si-a gasit noi stapani.
Ce-i drept, mai exista o diferenta majora, reprezentata de faptul ca republicanii Administratiei Trump nu par deloc interesati de “prelucrarea politica” a demnitarilor romani cu privire la “apararea si intarirea statului de drept”, punand accentul strict pe latura atat de pragmatica a afacerilor. De fapt, a “taxei de smecherie” pe care o achitam, deja cu prea mult exces de zel, in domenii sensibile, precum, cel militar. Insa nici macar aceasta nu reprezinta o problema, “protectia” americana find totusi o necesitate vadita a garantarii securitatii nationale. Si, daca vor veni si marile investitii americane in domeniul energetic, cum se pare ca se va intampla de la inceputul anului viitor, atunci balanta economica se mai echilibreaza intr-un fel.
Numai ca adevaratele semnale de ingrijorare sunt date de faptul ca ministrii nostri se intalnesc prea putin cu omologii americani, desi au batatorit deja calea aeriana catre Washington, unde sunt preluati strict de catre influentele grupari de lobby, domeniu in care hegemonia evreiasca este deja absolut recunoscuta. Si uite cum, nu doar ca ministrii romani au ajuns sa “puna tara la cale” cu niste personaje care, oricat de influente ar fi ele pe langa politica americana, sunt totusi doar niste consultanti, dar demnitarii nostri se mai si impauneaza prin comunicate de presa ca au batut palma cu niste parteneri de discutii fara niciun fel de calitate oficiala. Si asta in conditiile in care acestia “factureaza” guvernului roman sume tot mai mari, fara insa ca autoritatile americane sa fie in cele din urma implicate intr-un fel. Caci, totusi, la o adica, contractele semnate sunt doar niste parteneriate “publice private” intre companii americane si statul roman…
Functia bate omul…
Adrian Tutuianu deja visa la primirea cu onoruri militare la Washington si cum va fi el deja omul americanilor dupa ce va semna contractele de inarmare de miliarde de dolari in cadrul vizitei oficiale pe care tocmai ce urma sa o intreprinda in SUA.
Si-a dat seama insa repede ca pentru americani conteaza doar functia, nu si omul, atunci cand in locul lui Tutuianu a ajuns Mihai Fifor sa angajeze in numele statului roman noi si noi contracte. Iar aceasta lectie pare sa nu fi fost inca decodata pe deplin de catre demnitarii romani, care isi inchipuie cu naivitate ca, daca isi vor strange mainile cu cine stie ce oficial roman, gata, sunt “legitimati” ca prietenii Americii. Uitand astfel ca, de fapt, cam toti demnitarii romani care au efectuat “vizite de lucru” peste Ocean au ajuns apoi sa plateasca pretul demiterii in tara. Astfel ca multi dintre chibitii sistemului sunt curiosi sa vada daca si decizia lui Ionut Misa si a sefei ANAF de a lua calea Statelor Unite ale Americii este o idee chiar atat de buna, tocmai acum, cand ministrul Finantelor a reusit sa dea cu oistea split-TVA-ului in gardul mediului de afaceri…
Inclestarea finala
Culmea este insa ca generozitatea fara de margini a actualei coalitii guvernamentale fata de partenerii americani este atat de tentanta, incat, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, in urma cu cateva zile la Washington ar fi avut o “inclestare pe viata si pe moarte” intre doua din cele mai importante grupari de lobby americane, care si-au aratat reciproc muschii chiar la Casa Alba, pentru a castiga controlul definitiv asupra “butoanelor financiare” ale tarii noastre.
Pentru ca, desi gruparea de lobby republican a incercat sa transeze definitiv problema preluarii Romaniei in sfera sa de influenta, un alt grup de lobby, cunoscut ca fiind extrem de apropiat de tabara democrata, nu a cedat niciun pas, asa ca “verdictul” care va trebui dat de catre Departamentul de Stat ar fi fost amanat cu doua luni. Iar scenariul cel mai negru pentru prea slugarnicele autoritati de la Bucuresti ar fi ca niciuna dintre cele doua grupari sa nu-si impuna viziunea. Si atunci, in loc de un “tribut”, sa platim doua, ca sa impacam si capra republicana, dar si varza democrata. Si, daca vom cumpara avioane de la firmele de armament reprezentate de gruparile de lobby republican, atunci musai sa luam si ceva rachete de la cele apropiate de democrati. Asta in timp ce “pelerinajul” politicienilor romani la “noua Mecca” de la Washington va continua in acelasi ritm desantat, fotografiile si strangerile de mana de acolo fiind mai scumpe decat oriunde in lume. Ca sa nu mai vorbim ca, daca barem ministrii sunt onorati cu cate o invitatie formala de o zi-doua in State, restul demnitarilor romani sunt “calariti” doar la nivelul Ambasadei SUA, care a ajuns sa organizeze mese rotunde pe la Bruxelles sau aiurea, unde demnitarii statului roman stau ca mieii la taiere sa fie certati de niste diplomati de mana a doua. Pentru a se recompensa apoi cu contracte obtinute in urma “lobby”-ului american, ca doar ei nu fac trafic de influenta… Iar singura “floare” care anunta, fie si timid, posibila venire a “primaverii” diplomatice si la noi in tara este ca, dupa atata amar de vreme, autoritatile de la Bucuresti si-au dat seama ca poate a cam sosit momentul sa deschida un minim dialog cu tarile membre ale “Grupului de la Visegrad”. Care, fie vorba intre noi, sunt mai respectate, asa hulite cum sunt, de o mie de ori decat docila Romanie…
