În 1997, imediat după instaurarea regimului Convenției Democratice și instalarea lui Emil Constantinescu la Palatul Cotroceni, o Ordonanță de Urgență arunca în aer România. Însă ministrul Justiției de atunci s-a dovedit mai puternic decât toți contestatarii , în special juriști de renume și oameni ai legii, care s-au opus în zadar dezincriminării bancrutei frauduloase.
Numai că, după ce a promovat această controversată inițiativă, Valeriu Stoica a și reușit să o pună în practică. Printr-un document pe care și-au mai pus semnăturile Victor Ciorbea, Ulm Spineanu, Mircea Ciumara, George Cojocaru și Călin Popescu Tăriceanu.
I-a scăpat de pușcărie!
Iar pentru mulți inițiați ai sistemului, Ordonanța de Urgență a lui Valeriu Stoica, cel devenit peste noapte ”părintele bancrutei” a reprezentat ”momentul zero”… Dar nu pentru reglementarea juridică a marilor ”tunuri” din România, ci a instaurării cadrului legislativ optim ”devalizării naționale”. Mai ales după ce Ordonanța lui Stoica i-a scăpat practic de pușcărie pe toți marii ”țepari” de până atunci. Totul după ce Emil Constantinescu și Convenția Democratică au câștigat alegerile sub stindardul electoral al declanșării unei lupte totale împotriva corupției și a crimei organizate economico- financiare. Într-o perioadă în care cei vizați de marile dosare penale erau cercetați pentru ”bancrută frauduloasă”, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani, conform art. 208 din Legea 31/1990. Numai că, odată instalat ministru al Justiției, Valeriu Stoica a dezincrimat cu totul respectiva infracțiune! Printr-o simplă Ordonanță de Urgență, una care i-a scăpat de pușcărie pe toți marii ”devalizatori” ai României! După care, timp de peste două decenii, despre Valeriu Stoica nu s-a mai știut decât că a devenit unul dintre cei mai bogați avocați români. Până zilele trecute. Când, simțind ”gustul sângelui” după ejectarea useristului Stelian Ion de la Ministerul Justiției, ”părintele bancrutei” ar fi declanșat o migăloasă operațiune propagandistică pentru a prelua el portofoliul, devenind un fel de ”salvator liberal” al Justiției. Cu aceleași gânduri ”de bine” ca data trecută…? Sau cu o altă Ordonanță de Urgență pregătită…?