Au trecut mai bine de doi ani de când, în urma ”lobby-ului” deșănțat al generalului Nicolae Ionel Ciucă, obedienta clasă politică românească s-a conformat solicitării de a plăti, în avans, cele aproape 220 de milioane de dolari pentru achiziția pentru primul lot de baterii de coastă NSM.
Iar pentru ca niciun eventual ”element incontrolabil” să deturneze acest nou contract G2G cu încredințare directă, propaganda operativă a rostogolit isteric știrea despre ”imbatabilele baterii de coastă produse de gigantul american Raytheon”….
”Paraîndărătul” vine din Norvegia
Numai că, ghinion, la fel ca în cazul achizițiilor – ce este drept, unele mult mai costisitoare – de sisteme PATRIOT sau HIMARS, nici bateriile de coastă nu doar că nu au ajuns încă în dotarea Armatei Române, dar nici măcar nu au intrat în procesul de fabricație! Și asta cu toate că războiul din Ucraina este deja o crudă realitate…
Astfel că, după ce a plătit în urmă cu deja prea multă vreme bateriile de coastă NSM, singura veste ”bună” primită de România a venit în… 2023. Fiind vorba de un anunț oficial de la Pentagon, conform căruia, dacă toate merg de acum înainte ca pe roate, bateriile de coastă NSM ar putea fi trimise totuși în România, dar începând cu anul …2028!
Și cu speranța că în următorii cinci ani rușilor nu le va trece prin cap să testeze sistemul de apărare al Litoralului românesc asigurat în prezent doar prin împrumutatele MAMBA franceze, să ne mulțumim cu anunțul oficial…
”Companiei Raytheon Missiles & Defense i s-a atribuit de către Pentagon un contract de rachete maritime cu preț fix de 208.736.138 USD pentru Sistemul Românesc de Apărare Coastă. Acesta include opțiuni care, dacă vor fi alese, vor duce valoarea totală la 217 milioane USD.
Astfel, Raytheon, în colaborare cu norvegienii de la Kongsberg vor furniza României sisteme de apărare de coastă formate din două sisteme, care includ rachetele propriu-zise, patru rampe de lansare mobilă și două centre de comandă. Lucrările vor fi efectuate în Kongsberg – Norvegia (60%), Tucson – Arizona (34%), Schrobenhausen – Germania ( 2%), Raufoss – Norvegia (1%) și în alte zone câte cel puțin 1% (3%). Potrivit contractului, rachetele trebuie să fie gata în anul 2028”.
Deci, mult clamata ”cooperare industrială” româno – americană nu se ridică nici măcar la un simbolic 1%… Rachetele ”americane” fiind făcute mai mult în Norvegia. Țară însă de unde, singurul lucru care este sigur, va veni ”paraîndărătul”…