In aceste vremuri tulburi, paranoia romanilor ca sunt urmariti in permanenta de serviciile secrete a atins cote paroxistice. Exceptie nu fac nici demnitarii, numai ca unii dintre acestia s-au convins pe propria piele ca nu pot scapa de vigilenta ofiterilor sub acoperire nici macar in barca Puterii.
Astfel, zilele trecute, chiar cativa dintre colaboratorii apropiati ai lui Victor Ponta au descoperit cu stupoare ca sunt filati. Insa si mai mare le-a fost mirarea cand, in urma verificarilor ulterioare, au aflat ca nu „dusmanii” de la SPP sau SRI sunt cei care stau cu geana pe ei, ci chiar noii lor „prieteni” de la „Doi s’ un sfert”. Adica „ochiul si timpanul” premierului.
Avertisment sau greseala?
Nu este politician din actuala coalitie guvernamentala care sa nu fie ferm convins ca serviciile inca loiale Palatului Cotroceni ii lucreaza operativ la greu. De inteles astfel tafna unor actuali demnitari care au luat foc observand ca sunt filati in public. Interesant este insa daca simturile acestora sunt chiar atat de dezvoltate incat sa-si dea seama daca sunt monitorizati. Sau, mai degraba, asupra respectivelor „obiective” nu s-a facut intentionat un filaj chiar ca la carte, tocmai pentru a le baga special „mortul” in casa. Mai ales ca „retragerea” ofiterilor sub acoperire a fost suspect de greoaie, astfel incat cei urmariti au apucat sa le ia numerele masinilor in care s-au suit. Astfel, au aflat cu stupefactie ca baietii cu „ochi albastri” nu sunt de la structurile pe care le banuiau ei.
„Gioconda” de la Palatul Victoria
Fireste ca fruntasii uselisti, ofuscati nevoie mare ca au fost filati, au inceput imediat sarabanda telefoanelor, insa au ramas cu gura cascata cand au avut confirmarea ca erau urmariti chiar de „Doi s un sfert”. Mai mult, i-a luat de-a dreptul cu frisoane cand, dupa cum sustin sursele noastre, seful Guvernului nu a facut decat sa zambeasca misterios atunci cand a primit plangerea despre apucaturile noilor sai subordonati direct. Ceea ce nu a facut decat sa alimenteze zvonul ca „animalul politic” Victor Ponta este decis sa nu riste nimic si sufla pana si in „iaurtul” colaboratorilor cei mai apropiati, luandu-si propriile masuri de siguranta contra coruptiei. Pentru a fi ferm convins ca nu poate fi atacat acolo unde l-ar durea mai tare, dar si pentru a putea interveni primul daca situatia o impune. Fara circul mediatic de rigoare care insoteste de obicei operatiunile procurorilor anticoruptie sau „facaturile” serviciilor secrete.